sâmbătă, 26 februarie 2011

Opus 11 dintr-o clasica si romanticul de garda

La ce se rezuma oare o cultura? Stiu ca exista atat de multe definitii, a avut grija facultatea sa imi umple capul cu multe pareri ale unor morti celebri despre subiectul in cazul. Dar din postura mea de profan intrebarea are inca o doza de mister. Exista oare un spirit colectiv al unei natii si daca da poate fi el definit intr-o forma tangibila pentru uman. Cred ca ma incadrez in categoria romanticilor daca vad acesta expresie reflectata in muzica. Mereu am fost un invechit, pentru mine, daca e sa fiu intrebat: ce a Romania, ce inseamna ea, as putea raspunde doar prin sunetele de mai sus.

vineri, 25 februarie 2011

Valeu, valau, valelu , zestre cand m-oi marita = IOC

Ne-am trezit chipurile din somn. Am dormit noi ca frumoasa adormita doar 20 de ani. Si cand ne-am trezit am inceput sa urlam ca si loviti de streche: sariti ca arde! Ultima arsura: nu mai e libertate in presa. Se apasa butoane si se inchid emisiuni care nu simpatizeaza cu cine conteaza. Nu se poate, zic eu de la mine din anticamera neuronului. Unde, in Romania? Imposibil.
Pai nu a existat coloana vertebrala la nivel de ce apare pe sticla de cand ma stiu eu (pot exista putine exceptii, desi tot Toma Necredinciosul ma recomand). Si acum de nicaieri ne-a busit brusc un val de ingrijorare si isterie. Din pacate nu mai cred in curve virgine de mult. Si in ceasul 25 ne trezim ca nu ne place un sistem pe care l-am construit. Pai nu merge asa. Cand o sa vad primul politruc de mana cu oricare politician ca isi pun cenusa in cap si plang la usa neamului de sare camasa de pe ai, poate, doar poate, o sa am un sentiment de simpatie.
Dar asa nu pun botul!  Oricum piesa a fost buna, actorii din pacate de provincie si regia perimata.
e sa spunem o epigrama care descrie situatie foarte bine.
Pana la urma ca su glumesc putin singura diferanta intre comunism si democratie pe plaiurile mioritice: in comunism nu aveai voie sa spui nimic si te auzeau toti, in democratie poti sa urli in gura mare ca nu te baga nimeni in seama.

joi, 24 februarie 2011

Mituri in drumul spre uitare.

Despre regrete numai de bine. Ma bantuie mereu impreuna cu fantoma Craciunului trecut. Din pacate nu pot repeta sincer refrenul melodiei de mai sus. Ca sa fiu onest nici nu imi doresc. Regretele dau poate un pic de sare existentei. Recunosc: regret atat de multe lucruri, dar la final de zi daca as fi intrebat: ce ai schimba la trecut, cu maxim de sinceritate raspunsul ar fi:  NIMIC.

Un taran la Zidul Plangerii

Ma dor mentalitatile invechide si duale. Mai la toate ,,mintile luminate'' ce ma lovesc zi de zi aud repetandu-se eterna lupta: ba e alba ba e neagra. Din cate observ noi nu percepem culorile, de nuante nici nu mai vorbesc.
E convenabil si simplist pentru mentalitatea nostra de transhumanta. John caci de mult Ion nu mai suna bine, un taran ce vede lumea nu un haos, ci simplist si roz.
Poate ca e mai bine asa inconvecvent, tocmai datorita luxului de a vedea lumea in toate nuantele de curcubeu.
Daca discutam despre mentalitati recunosc e minunat la poporul din care facem parte faptul ca noi nu evoluam. Minunat pentru ca nu prea te complici cu analiza.
Ca sa rezum(vorbesc in genere despre majoritati deci exista si vor exista mereu exceptii de la regula ):
  • suntem in cuget si simtire inca comunisti.
  • nu ne sta in caracter sa intelegem libertatile altora.
  • avem o memorie colectiva atat de scurta.
  • suferim mereu de invidie (sa moara capra vecinului)
  • ne plac barfele
  • nu intelegem cultura si cu ce se mananca ea
  • asteptam sa pice mereu ceva de sus
  • suferim de lipsa de solidaritate
  • speram prea mult si actionam prea putin
Intr-o fraza suntem ca nimeni altii, dar nimeni nu vrea sa fie ca noi.

Pana la Dumenezeu te omora si sfintii si ingerii si martirii

De cand cu epoca moderna saracul Sisif isi blesteama zilele.
Pentru cei ce nu stiu cine e Sisif un scurt CV : fiul lui Aeolus intemeietorul Corintului, deci un personaj mitologic. Pentru ca toata viata a fost un  mantocar (poate fi considerat un stramos al neamului roman din simplul motiv ca mai toata ziua se gandea cum sa ii pacaleasca pe altii) Zeus a hotarat ca trebuia pedepsit exemplar : excalada un deal impingand vesnic o stanca uriasa, si de fiecare data cand se apropia de varf, stanca se rostogolea si cazna era reluata.
Evident ca  noul management al infernului a hotarat odata cu valul de idei moderne sa schimbe pedeapsa lui Sisif din simplul motiv ca stanca se cam tocise si nu prea mai semana a cazna.
Asa ca s-au uitat ei bine in lumea de sus si au zis:
Cea mai mare tortura posiblia este sa faci rost de o adeverinta in sistemul administrativ romanesc. Cozile sunt mereu existente, niciodata, dar niciodata nu ai toate hartiile necesare la tine, functionarii sunt cei mai scarbosi din univers, iar diferitele sedii sunt situate unul fata de celalalt la dracu-n praznic.Si partea cea mai buna e ca avem un sistem perfect din punctul de vedere al perpetum mobile: moara administrativa, odata intrat in ea nu se mai termina stresul nici dupa ce mori. Urmasii tai vor primii cu siguranta si doza lor de tortura.
Deci saracul Sisif datorita spiritului masochist al mioriticilor indura o noua cazna mult mai teribila in infern este pus sa faca rost de: aprobari, declaratii fiscale, adeverinte contabile, toate certificatele posibile, permise si ...........................................


miercuri, 23 februarie 2011

Avem atatea parasute consemnate la sol si care vor sa intre in legalitate, dar noi NU! suntem mai cataloci decat Papa.

Moto:
Tot ce am scris despre femei sunt fleacuri. Daca as fi spus eu tot ce stiu despre femei... Lev Tolstoi

O stire de ieri mi-a atras atentia:
Comisia juridica a Senatului a zis un NIET unanim, proiectului ce prevedea legalizarea prostitutiei. Din scaunul caldut de presedinte al comisiei pesedistul Toni GREBLA a declarat ca noi mioriticii nu suntem pregatiti pentru o lege de acest tip din cauza radacinilor noastrea adanci si ortodoxe in acelasi timp.
Radacinile mele jur ca nu aveau nimic impotriva, dar nu asta e problema. Din cate stiam eu din DEX: PROSTITUTIE = ocupatie a femeii care intretine relatii sexuale contra unei plati sau a unor avantaje materiale.
Si acum ca am definit materialul de lucru sa trecem la analiza. Cati bani pierde statul din cauza ca nu se aplica o lege de acest tip. Raspuns: multi, foarte multi, pentru ca respectivul business nu e impozitat, ceea ce pentru o tara care se mocirleste in criza si se imprumuta pe la toate portile, nu stiu daca e intelept. Dar ce stiu eu!Traficanti de carne vie avem, slava domnului gramada, daca am legaliza poate ca am diminua si fenomenul in cauza. Importam oricum la greu material de laba pentru straini, de ce sa nu facem si noi un ban din asta? Taiam si impozitam si iar taiam din greu, din principiu tot de la muritori de foame (ortodoxi cu radacini cu tot) ca nu ii cunoastem pana la alegeri si nu comenteaza.
Daca ma uit mai atent la definitia din DEX observa ceva superb: Piti sau Diva de Dorabanti intra si ea ca unsa in categoria prostituata. Pai de ce nu am impozita gentile si gentutele de mii de coco, masinile primite cadou de la libidinosi, hainutele de fite si restul de acareturi ce intra in tabieturile sus numitelor. As rade ca in ziua de pe urma daca as vedea toate mirobolantele tarii la coada la Circa Financiara sa isi completeze declaratia de impozit.
Daca e sa ne gandim oricum prostitutia e legalizata in unele domenii caci avem traseim politic, preacurvie electorala si pardon de expresie muie la popor din gros.
Acum am zis, am zis!

marți, 22 februarie 2011

Poveste lui Adam/Ion si a Evei/Maria


Locatia Sapanta, minunat loc cu verdeata unde nu exista nici intristare nici suspine.
Poza a fost preluata cu acordul distruibuitorului oficial care insa a dorit sa ramana anonim.

Ma uit si ma minunez. Exista speranta. Daca suntem capabili sa ne batem joc de sobrietatea mortii inseamna ca pana la urma am castigat o batalie extrem de importanta cu conceptele rigide si ideile preconcepute. Imi si imaginez personajele din poza, in lumea lor rurala, inchisi intr-o existenta ce poarta gandul spre timpuri imemoriale. Intelepciunea lui Moromete e un mit pe care noi cei de la oras il inghitim nemestecat. Si daca a fost, cu siguranta nu mai e! Am strabatut in lung si-n lat sate pitite pe harta si nu am descoperit un personaj de asemenea amploare din simplul motiv ca e doar un personaj fictiv.
Dar revin la povestea mea. Avem un cuplu, un Ion si Maria un Adam si o Eva, alungati de Dumnezeu din Rai. Si au decis ei sa se stabileasca mai aproape de cer. Au gresit evident alegand Romania. Daca e sa judecam dupa gropi noi suntem mereu cu un pas mai aproape de Iad.
Si au decis ei sa munceasca pamantul lasat din stramosi. A venit insa peste ei egalitatea impusa cu secera si ciocanul. Si a zis Egalitatea: va colectivizam!
Si au devenit egali, tovarasi in drepturi si simtiri. Au suportat egalitatea cu stoicims, e in natura lor sa aiba bocancul pe grumaz. Intre timp au aparut si plozii, cativa, de prasila sa nu se stinga neamul coborator din Rai. Munca grea l-a impins pe Adam/Ion spre sticla, prieten drag si de incredere. Si a trecut timpul peste ei. A venit chipurile democratia si a zis ca ea va da lapte si miere in locul otelului impus de la EST. Si au privit spre Vest si nu au fazut nimic. Au primit ce-i drept pamantul inapoi dar la ce bun ca nu mai aveau de mult cu ce sa-l munceasca, asa ca au vandut pe nimic sudoarea si sangele strabunilor.
Au crescut copii de bine de rau si au plecat la orase, ca de la tara ce sa faci.
Si au ramas din nou singuri Adam/Ion si a lui Eva/Maria.
Iar eroul nostru a continuat sa bea si sa bea doar doar o trece timpul mai repede.
Din pacate timpul a hotarat ca ei sa ramana asa mereu. Marturia existentei lor imortalizata intr-o poza pe o cruce. O poza care ii reflecata asa cum erau: o marturie cat se poate de sincera asupra existentei unui popor chinuit cand de EST cand de VEST si crucificat pe prostia lui milenara.

Etnobotanica sa traiasca, macar ea saraca...

Imi pare din ce in ce mai tampa lumea in care traiesc, si nici macar fumat nu sunt. Am facut si eu un mic studiu legat de un subiect destul de actual: etnobotanicele.
Ce am aflat pot spune ca a reconfirmat parerea mea despre prostia si rautatea ce ne inconjoara. In primul rand faptul ca au fost legalizate e comparabil cu a pune la dispozitia adolescentilor un pistol cu o invitatie la ruleta ruseasca. De ce?
Una din trasaturile de baza ale varstei e teribilismul. Si asa era usor sa faci rost ca minor de bautura sau tutun si incercai doar pentru ca era misto.
Acum ai o noua tentatie la dispozitie: etnobotanica.
Problema e ca ce se vinde sub acesta denumirea nu  genereaza doar dependenta ci iti distruge cam tot ce e de distrus prin organism.
Deci e mult mai nociv decat mult blamatul tandem maria-ioana.
Si daca e mult mai nociv de ce a fost totusi legalizat. Din principiu se da vina pe o directiva UE. Dar asta nu insemna ca implemetarea a fost realizata cu cap(in Romania ar fi o premiera) sau ca exista un control asupra fenomenului.
Asa ca am legalizat etnobotanicele. Nu suntem mai liberi sau mai destupati la minte si nici mai ,,ieuropeni''.
Si nu se consuma pentru ca sunt legale. Alegerea de a consuma prafurile din magazinele de vise in detrimentul ,,iarba'' este cauzata strict de pret. Pur si simplu e prea ieftin comparativ cu alte substate halucinogene.
Efectele cum am spus sunt comparabile cu coca deci extrem de severe si in multe cazuri ireversibile. De ce se consuma? Repet pentru ca e mai ieftin decat clasicele halucinogene ilegale.
Pentru ca trebuie sa se mai si moara. Pentru ca nu exista nici macar un gram de responsabilitate lipit de fotolile calde de sus. Pentru ca traim si respiram aer mioritic.

Gura de plai in care absurdul a devenit normalitate

Mediafax povesteste cum trei romanasi au achizitionat ultimul model Ferrari 458 Challenge, mai mult limita de automobile apartinand marcii respective si destinata pietii mioritice pentru 2011 a expirat. Stirea in sine nu socheaza nu nimic. Niste mancatori de shaorma doritori sa impresioneze balenele ce esueaza pe Dorabanti, in incercarea de a compensa o lipsa clara, in mai multe domenii, au zis sa ne luam bolid de bolid sa moara dusmanii.
Problema e ca tocmai nu e socant. Cum dracu intr-o tara in care nu avem drumuri se achizitioneaza masini care prin definitie necesita pista speciala? Ce impozite platesc respectivii in genere la stat? Ce avere declarata au? Cum de poti fi atat de idiot incat sa ai masina de colectie si sa o spelii cu galeata la Fantani la Unirii, sau sa ai masina de 200 000 Euro si sa stai in Ferentari.
E ANORMAL. E hidos si penibil, cauza fiind lipsa aplicarii legilor de catre institutile statului si lipsa de valori in care traim, pentru ca acestia sunt considerati etalon de adolescenti, ei devin idoli, si asta pentru o societate ca a noastra poate devenii o bomba cu ceas.
Capitalismul nu inseamna tara fara de sosele in care exista regi ai asfaltului , concluzia din pacate e evidenta, la noi absurdul si prostia au devenit normalitate.

luni, 21 februarie 2011

Candva, odata cand exista folk

 O mica monstra de muzica....caci din pacate muzica a devenit aceea muza care in ziua de azi se preacurveste cel mai abitir. Supusa inculturii si lipsei de gust ea devine din ce in ce mai fada si aplecata spre comercial.

Sa socializam, dar nu mioritic

Un studiu ce a avut drept cobai utilizatorul de internet mioritc, puncteaza ca din 100 de persoane care acceseaza un site, 98 citesc continutul, 1 si comenteaza, si 1 ajuta la distribuirea informatiei, si cam atat... ca am ajuns la 100.
As fi ipocrit sa zic ca asta nu ma afecteaza. E drept nu scot nici un ban din blog, nici nu imi doresc asta, dar nu m-ar deranja sa fiu comentat sau citit, pana la urma nu public o carte, ofer impresii si idei.
Si cum folosesc decat Facebook pentru distrubutie, e cam greu sa dau de cititori noi.
Asa ca ma ajut pe mine punctand cateva lucruri elementare pentru un cititor de informatie pe net.
  • Daca citesti si nu iti place spune de ce, argumenteaza insa ca sa priceapa boul de ce e batut.
    Daca citesti si iti place ai mai multe variante:
  • Direct un like blogului ca sa primesti fiecare post la timpul lui.
  • Categoria persoane interesante.
  • Like sau comment de pe pagina ta de Facebook ca sa imprastii informatia
  • Share de pe pagina ta de Facebook daca esti cu adevarat incantat.
    Daca citesti si esti indiferent asta e, fa ce stii mai bine: Fotosinteza!

Pandora,sau ce am inteles gresit despre speranta

Unul din tiranii cu care ne luptam zilnic este iluzia sperantei. Din acest dolce far niente se nasc deziluzile ce ulterior devin pietre de moara. Discutia la noi e deja pe terenul viitorului. Nu se foloseste deloc prezentul sau trecutul cand e vorba de realizari ci acelasi fatidic viitor. Noi vom, o sa... cat de des am auzit expresi plate de acest gen. De la munca la relatii sociale, suntem prizonierii unei increderi absurde in viitor. Si asta ajuta doar sa suportam si sa nu devenim vehementi si sa spunem clar: pana aici! Cat timp credem in ipoteza ca poate va fi altfel maine, nu cred ca avem decat o mica sansa, lasata in seama haosului, ca lucrurile sa intre pe un fagas normal. Noi mioriticii suntem prinsi de oaia turnatoare in registrul prostiei, si preferam nu actiunea ci reflexia.
Daca ar fi sa numesc un vinovat as alege Pandora. Mitul grecesc din pacate a fost interpretat gresit. Zeus a pus in cutia ce a devenit zestrea Pandorei TOATE NENOROCIRILE. Atunci cand cutia a fost deschisa acestea au iesit toate, mai putin speranta, care a ramas mereu alaturi de om. Speranta in nici un caz nu era diferita fata de restul continutului, si ea era tot o nenorocire, numai noi in balcanism o privam ca o binecuvantare.

welcome to hell

Reclama pentru plaiurile mioritice. A nins. Nu e in nici un caz un eveniment major sau extraordinar. E inca iarna, deci se poate spune ca e chiar normal sa avem cativa fulgi razleti. Ceea ce a anormal e ca totul s-a blogat pentru a nu stiu cata oara iarna asta.
Eu nu inteleg cum functioneaza sistemul asta. De parca traiesc intr-un banc idiot. La prima precipitatie se duce dracu tot. Apar masini ca ciupercile in trafic, idotii se simt in largul lor, zburda si blogheaza intersectile, tramvaiele se opresc.
Buna sunt Alice, imi caut palarierul. Am cazut intr-o groapa si m-am trezit in Romania. Vrea cineva sa ma invite la ceai?

duminică, 20 februarie 2011

De mult negru

Voce inconfundabila, poezie magistrala mai lipseste pipa si sticla de vin.

Gunga Din

Cam asa suna limba engleza, pentru cei care nu au intalnit un englez sadea o sa fie un mic soc, dar nu asta e motivul acestei postari, ci poezie lui Kipling.


Desteapta-te romane !

Ce-i drept actualul imn de stat nu prea defineste foarte bine spiritul mioritic,Amuzanta sau nu, parodia parca reflecta mai bine balcanismul real in care rumegam zilnic.

Come to the dark side we have cookies

Ce pot spune: Vizionare Placuta!

Parfum de timp pierdut

Si eu stiam ca sunt un chior