Promisiune

Ciprian.Nedelcu

priveşte-mă puţin până să pleci,

să vezi atâtea vise peste care treci,

Căci se va prăbuşi tot cerul peste noi,

muri-vom înecaţi cu stele amândoi.

te-am căutat atât... erai aici,

mă tot pierdeam în ochii tăi cei mici,

Aveam să-ţi spun atâtea, n-aveam glas.

am să visez mereu c-ai mai rămas...

am să cutez mereu să te ajung,

şi ştiu că drumul tău va fi cel lung,

vei fi mereu cu fruntea-n soare să colinzi,

nu vei întinde nicio mână să mă prinzi.

dar sta-voi lângă tine ne-ntrerupt,

să-ţi fiu şi umbră şi-adăpost şi scut,

ţi-oi construi  castel cu turnuri ca-n poveşti...

Te-oi îndura-ntr-o zi să mă primeşti.

Dorinţă, Ciprian Nedelcu

Pagini

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2011

Ciprian.Nedelcu

Dorinţă

La mii de vise depărtare stăruieşti…

Să te găsesc sau tu să mă găseşti,

Să văd cum radiezi de viaţă şi preaplin

şi trup şi chip acoperite cu senin.

Când m-ai găsit, nu mai aveam suflare,

Era deşert tot ce fusese mare

eram învins de-atâta ploaie şi potop,

dar m-ai făcut să merg din nou, fusesem şchiop.

şi-acum să fii… sau să nu fii deloc,

la orice ceas din zi să te invoc

şi să mă-mbraci cu zori şi soare şi apus.

să-mi spui orice, să n-ai nimic de spus.

şi să mă strigi, să mă opreşti din zbor

Dinspre înalt, spre tine să cobor…

să-ti cad în palmă şi tu să mă ţii,

Pământul şi văzduhul meu să fii.

Pagină fără de cuvinte

 In sectiunea Un volum de poezie, un minut de cultura a fost adaugata a noua poezie. Pagina fara de cuvinte poate fi acum recitita daca se acceseaza eticheta un volum de poezie.

Lectura placuta!

 

Pagină fără de cuvinte

Ciprian.Nedelcu

Credeam că mor când ai plecat.

Vedeam tot universul dărâmat,

Eram un prunc în ziua cea dintâi,

Şi nu ştiam să-ţi cer să mai rămâi.

N-aveam cuvinte să-ţi vorbesc,

Simţeam că-ngheţ, simţeam că mă topesc,

Simţeam că ard, deşi cuprins de frig,

Nu mai găseam cuvinte să te strig.

Muream prin mine şi-nviam,

Şi printre lacrimi dese-abia zăream

Lumi noi în ochii-ţi trişti şi goi...

Te-ndepărtai de mine şi de noi.

Te-ndepărtai, paşii ţi-erau greoi,

Şi te-aş fi-ntors prin semne înapoi...

Nu mă vedeai. Intrasem în pământ

Şi te rugam să stai prin... necuvânt.

PAGINĂ ÎMPIETRITĂ

Dupa cum am promis pagina Un volum de poezie, un minut de cultura a fost reactualizata cu o noua creatie cuprinsa in volumul Pagini. Poezia Pagina Impietrita poate fi regasita acum in posturile blogului.

   PAGINĂ ÎMPIETRITĂ

 
Ciprian.Nedelcu

Mi-a fost de-ajuns să te privesc atent…
eram statuie-naltă de ciment,
treceai pe lângă mine zi de zi,
Cu ochii-n jos, pe drumurile gri.

ţi-aş fi sărit în cale să te-aştept,
Dar nu puteam căci m-au turnat prea drept,
te-ndepărtai, mi-aş fi dorit să ţip
şi să mă nărui tot, să fiu nisip.

şi nu speram decât să calci mai rar…
şi-aşa mergând să mă priveşti măcar,
Dar tu treceai aşa cum treci mereu,
nu-nţelegeai nimic din statul meu.

nu mă vedeai, nici nu ştiai ce sunt
şi uneori credeam ca te-nspăimânt,
şi mă rugam, aşa bătut în cuie,
să fiu eu om sau să fii tu statuie.