Despre pasiuni !

Spunea cineva odată că pasiunile pe care le refulăm se întorc împotriva noastră, la fel ca și sentimentele ce de atâtea ori nu ne dau pace, ne critică rațiunea prin manifestările lor de copile needucate, prin mișcările lor zgomotoase ce produc atâta durere și disconfort, prin ecourile ce ne bruiază tăcerea eternă a ideilor.
 Sunt convinsă că mulți dintre noi pot să facă multe, pot să spună nimicuri interesante, pot să se iubească platonic cu vorbele, pot...și se limitează în comformismul cotidian, se adaptează normelor, unde-i rebeliunea tinereții? Unde-i zvâcnirea sângelui, aorta parcă ne e înțepenită în trup, inima parcă e doar o piesă de mobilier în această cameră ce ne ține loc de corp, neuronul se plimbă boem prin mansardă fără să mai vrea să obosească alergând, nu mai fuge după nou, după geniu, după iluzii și fantezii, nu mai vrea să mai prindă orizontul...hai să mai credem că-l putem atinge...
Hai să luăm cu toții cei care încă mai credem în PUTEREA IDEII o coală de hârtie, hai să mai sacrificăm niște arbori pentru a ne mâzgâli în ziua de azi sau în eternitate poezia fără vers, povestea cu rime, sfârșiturile și începuturile istoriei noastre, să amintim de azi celor de mâine, să aducem de ieri amintirile trecute prin sita ceasornicarului propriu, să ne frângem cu toții într-un tot fără imagini, să empatizăm pentru pasiune și întru ea...
Am crezut mereu cu puterea celei ce nu crede în aproape nimic în puterea cuvintelor, în capacitatea lor de a mai schimba ceva, am pus pasiune în ele, am pus lacrimi, am pus sare, valuri de mare, aer de munte, iarba de primăvară, raza de soare și apus, lună plină și nopți prea întunecate, am căutat să mă scufund printre cuvinte și să mi le fac scară către cer, le-am ales pe ele întotdeauna, am ales din ele ideea, fantezia, demonul și nu îngerul, durerea și nu extazul...m-au pălmuit și mi-au răpit somnul...
Hai să-i dăm cuvântului aurul, diamantele și platina chiar dacă am fost și ieri și azi sclavii LUI și mâine ne vom târî la fel cum am făcut-o un infinit de trecut, noi și alții aproape fanatic...


Aștept criticile....aceeași anonimă sub acoperirea numelui ei, posedată de o patimă sper eu molipsitoare....
Autoarea acestui articol este Loredana Vatavoiu

Alti inconsecventi despre lume.

Ne nastem genii si murim sperante ! Cine pofteste sa publice un articole pe blog are acum ocazia.

CUM? Se trimite un mail cu articolul la adresa bucureiadrian@yahoo.com sau sunt contactat pe pagina de facebook a blogului http://www.facebook.com/#!/DespreMiorita

 Dupa ce articolul o sa treaca prin furcile caudine ale criticii urmeaza evident publicarea lui.

Cu stangu-n dreptu

Despre fotbal numai de bine. Dar cum spiritele se inflameaza cand vorbim despre fotbal o sa incerc sa ma abtin in a fi rautacios.

Avem o nationala demna de comedia de trei parale. Strategia de joc este TURCA, toate mingile trec obligatoriu pe la coordonatorul de joc care este evident la noi: portarul. Atacule este briliant doar daca se joaca pe linie. Apararea este pe stilul bine cunoscut Giolgau, adica daca trece mingea omul nu mai are voie.

Avem atat de multe victorii incat o tinem din betie in betie.

Liderii de sus de la federatie sunt mai eterni decat dictatorii din tarile comuniste si selectia se face pe baza de favoritisme, ca de suntem in Romania.

Avem in grupa de calificare mai multe puncte decat Luxemburg, care are atatia fotbalisti inregistrati cati oameni inteligenti avem noi la guvernare.

Deci in concluzie recomand abstinenta in cazul meciurilor nationalei pentru cardiaci in rest doritorii de comendii ieftine sunt invitati sa urmareasca un spectacol pe cinste.

Specia nou descoperita: Doctor hologus neuronus in cauza

De la Adam incoace ne cam straduim sa devenim academicieni. Cu trecerea timpului am inventat roata dupa care am facut o lunga pauza. Neuronul fortat de incordarea acelei idei era pe punctul de a plesni. Acum ne multumim cu aparente. E mai simplu asa decat orice constructie care necesita efort intelectual.

Mai nou a aparut pe scara evolutiei o noua specia derivata din manelarus erectus: doctor hologus neuronus in cauza. Acest specia se caractarizaza prin diploma obtinuta din principiu de la celebra universitate de renume mondial, cea mai renumita si de prestigiu.

Si suna atat de frumos cand ne recomanda: Doctor .......

Avem atatia doctori ca ma apuca boala numai cand ma gandesc.

Doctori in toale, in chiloti, doctori in muzica de duzina, doctori in economia pe minus, doctori in drept in gard, etc.

Ma manderesc mult cu poporul mioritc e si normal la cate capete luminitate ma inconjoara ma simt atat de iluminat de intelepciunea lor incat descopar mereu noi sensuri ale vietii.

Din pacate acesta specie doctor hologul neuronus are un deficient major: nu are coloana vertebrala, din nefericire intra la categoria nevertebrate, sau daca as fi rautacios cred ca as gasi loc si la fungii pentru incadrarea lor biologica.

In asteparea unui rasarit mai luminos salut totusi acesta noua derivata a prostie romanesti.

Citiat despre Ironie

De obicei nu folosesc citate pentru ca nu am memoria suficient de capabila incat sa le retina. Ocazional insa o insiruire de cuvinte se lipeste de neuron cu lanturi suficient de puternice incat sa ramana cu mine timp indelungat.

Versurile de mai jos apartin lui Victor Masek:

Haideti sa bem, totu-i degeaba,
prea multi cretini ne strica treaba,
prea multi afoni compun, azi, corul
la care-un surd e dirijorul

Haideti sa bem, degeaba-i plansul!
Vinul adanc ne soarba-ntransul.
Ca dintr-un put se vede cerul,
Tot mai departe, efemerul.

Si cand golit va fi paharul,
Cand aruncat de-acum e zarul
si chiar nimic nu se mai poate....
Votati! .... In unanimitate

Cata sanatate atata minte lipsa

De cand cu isteria cauzata de evenimentele din Japonia, ne-a apucat brusc o grija de planeta.
Ca sa fiu sincer pe noi ne ingrijoreza doar dezastrele serioase cu tente dramatice (vezi cifrele de rating produse de stirile de la ora 5). Asa ca faptul ca se taie din padurile tarisoarei saptamanal milioane de copaci evident ca nu alameaza pe nimeni. Daca am vandut tot ce se putea vinde si decat padurea ne-a mai ramas cum sa ne permitem luxul sa nu o vindem si pe ea.
Am atasat la cest post si un un scurt documentar despre cat de sanatosa e lumea in care ne deplasam. Oricum lucrurile de acest tip nu prea ne intereseaza. Suntem animalele cu mentalitatea cea mai distructiva: ,,Après moi, le déluge'' sau pentru cei ce nu inteleg limba lui Voiltaire : Dupa mine, guvernarea Boc !

Promisiune

Ciprian.Nedelcu

priveşte-mă puţin până să pleci,

să vezi atâtea vise peste care treci,

Căci se va prăbuşi tot cerul peste noi,

muri-vom înecaţi cu stele amândoi.

te-am căutat atât... erai aici,

mă tot pierdeam în ochii tăi cei mici,

Aveam să-ţi spun atâtea, n-aveam glas.

am să visez mereu c-ai mai rămas...

am să cutez mereu să te ajung,

şi ştiu că drumul tău va fi cel lung,

vei fi mereu cu fruntea-n soare să colinzi,

nu vei întinde nicio mână să mă prinzi.

dar sta-voi lângă tine ne-ntrerupt,

să-ţi fiu şi umbră şi-adăpost şi scut,

ţi-oi construi  castel cu turnuri ca-n poveşti...

Te-oi îndura-ntr-o zi să mă primeşti.