Imi place enorm la asta zona pontica eterna lamentare. Cred ca noi am inventat plansul de mila. Mai mult decat atat l-am dus pana la rangul de arta. Dar despre asta alta data, azi nu ma simt aplecat spre ce ma inconjoara, parca e un fel de mazga de la un timp. Azi ascult...
vineri, 18 martie 2011
Declaratie supusa poverii unui vis,
Bratele infiereaza somnul tau, asteptand buzele sa tremure sub desteptarea primului sarut. Alerg in ploaia apusului cautand amintirea din viitor. Si nu vreau sa cred in Eve pierdute in munti, dar nu ma pot abtine.
Adorm adancit in degustarea starii din care refuz sa ma trezesc. Delirez sub impulsul unei amintiri in care domina linistea. Comunic atat de bine fara cuvinte. Te las sa cauti, sa descoperi, sa speri, sa alegi sa FI. Cuvantul ucide sentimentul. Nu spun, prefer sa tac si totusi nu ma pot abtine.
Adorm adancit in degustarea starii din care refuz sa ma trezesc. Delirez sub impulsul unei amintiri in care domina linistea. Comunic atat de bine fara cuvinte. Te las sa cauti, sa descoperi, sa speri, sa alegi sa FI. Cuvantul ucide sentimentul. Nu spun, prefer sa tac si totusi nu ma pot abtine.
A V-a
Am avut ocazia sa particip la un spectacol al filarmonicii din Ploiesti. Piesa centrala in jurul careia s-a axat programul a fost simfonia a V in do minor, opus 67 compusa de Ludwig van Beethoven.
Acum ca am depasit momentul de aroganta personala bazat pe principiul ce cult sunt eu ( evident doar o iluzie, am participat pentru ca am auzit ca se va da o bere gratis dupa spectacol, si oricum am dormit tot timpul pentru ca nu intelegeam nimic) am si eu o nelamurire existentiala legata de eveniment in sine.
Dupa cum era de asteptat sala era pe jumatate goala, sau cel putin asa sustine pesimistul din mine. Ca publicul a aplaudat aiurea in timpul spectacolului intrerupand simfonia, sa zicem ca era de entuziasm nu de necunostere, ca mai toti eram imbracati in blugi la deschidere de stagiune, pana la urma cine sunt eu sa judec moda, dar exista un aspect care imi depaseste posibilitea si asa limitata de intelegere. De ce jumatate din spectatori au plecat la jumatatea spectacolului asta chiar nu pot intelege sub nici o forma.
Pot sa accept multe manifestari de proasta crestere, pana la urma in nici un caz eu nu sunt un etalon ca sa stramb din nas justificat, dar sa parasesti sala de spectacol in grup organizat imi pare o dovada de NESIMTIRE.
Si din nou stau si ma intreb cum de sunt atat de prost incat de fiecare data ma mir la comportamentul celor din jur, se pare ca abilitatea mea de a ma adapta la mediul din jur este extrem de atrofiata.
Acum ca am depasit momentul de aroganta personala bazat pe principiul ce cult sunt eu ( evident doar o iluzie, am participat pentru ca am auzit ca se va da o bere gratis dupa spectacol, si oricum am dormit tot timpul pentru ca nu intelegeam nimic) am si eu o nelamurire existentiala legata de eveniment in sine.
Dupa cum era de asteptat sala era pe jumatate goala, sau cel putin asa sustine pesimistul din mine. Ca publicul a aplaudat aiurea in timpul spectacolului intrerupand simfonia, sa zicem ca era de entuziasm nu de necunostere, ca mai toti eram imbracati in blugi la deschidere de stagiune, pana la urma cine sunt eu sa judec moda, dar exista un aspect care imi depaseste posibilitea si asa limitata de intelegere. De ce jumatate din spectatori au plecat la jumatatea spectacolului asta chiar nu pot intelege sub nici o forma.
Pot sa accept multe manifestari de proasta crestere, pana la urma in nici un caz eu nu sunt un etalon ca sa stramb din nas justificat, dar sa parasesti sala de spectacol in grup organizat imi pare o dovada de NESIMTIRE.
Si din nou stau si ma intreb cum de sunt atat de prost incat de fiecare data ma mir la comportamentul celor din jur, se pare ca abilitatea mea de a ma adapta la mediul din jur este extrem de atrofiata.
miercuri, 16 martie 2011
Ziua de pe urma
Recent cutremurul din Japonia a generat pe plaiurile mioritice un sentimet evident manelistic: la noi nu se poate ca Dumnezeu ne pazeste de nu mai poate.
Din vagile mele cunostinte stiam ca un cutremur nu se poate prezice decat cu 30 secunde avans. Pe ce se bazeaza estimarile ca maine, peste o saptamna sau 30 de ani vine si peste noi cutremurul eu unul nu am inteles.
Dar am inteles ca la noi totul se trateaza dupa urechea stanga.
Deci ce conteaza ca daca intr-o buna zi Dumnezeu se duce la buda si tocmai atunci cand El nu e atent un blestemant de cutremur ne trasforma tarisoara in tarana. Aven si noi o centrala nucleara la Cernavoda si daca Japonia cu toata tehnologia posibila nu a reusit sa impiedice o catastrofa biologica noi romanii dormim linistiti. La noi nimic nu se poate intampla... adevarul e ca la cat de multa prostie exista in Romania norocul este omniprezent pe aceste meleaguri.
luni, 14 martie 2011
Dorinţă, Ciprian Nedelcu
Pagini
Editura Sfântul Ierarh Nicolae
2011
Dorinţă
La mii de vise depărtare stăruieşti…
Să te găsesc sau tu să mă găseşti,
Să văd cum radiezi de viaţă şi preaplin
şi trup şi chip acoperite cu senin.
Când m-ai găsit, nu mai aveam suflare,
Era deşert tot ce fusese mare
eram învins de-atâta ploaie şi potop,
dar m-ai făcut să merg din nou, fusesem şchiop.
şi-acum să fii… sau să nu fii deloc,
la orice ceas din zi să te invoc
şi să mă-mbraci cu zori şi soare şi apus.
să-mi spui orice, să n-ai nimic de spus.
şi să mă strigi, să mă opreşti din zbor
Dinspre înalt, spre tine să cobor…
să-ti cad în palmă şi tu să mă ţii,
Pământul şi văzduhul meu să fii.
Nu trageti domn' Semaca! Sunt eu, Gunoierul !
Cred ca pot spune ca iarna s-a dus si odata cu disparitia zapazii au inflorit gunoaiele. Stiu sunt un vesnic nemultumit. Romania vazuta din masina e tara pungilor de plastic si a peturilor. Pe campurile patriei nu creste graul ci se inmultesc gunoaiele aruncate de soferii si purtate de vant.
Peisajul in sine e dezolant. Ca sa vad partea pozitiva pana si deseurile sunt un semn de civilizatie. Sunt dovada arheologica de necontestat ca aceste parti au fost locuite. Brendul de tara e triada: groapa, pet, punga de un leu. Aceste elemente sunt mai omniprezente decat prostia in asta tara, si jur ca de prostie nu ducem lipsa deloc.
Deci dupa euforia tampa genrerata de venirea primaverii constat ca tot in tinutul eternei ghene locuiesc.
Cred ca am descoperit principalul aport al capitalismului la peisajul patriei: munti de gunoaie multicolore.
Astept cu nerabdare prima transmie 3D de la Glina, regia Sergiu, scenariu Sergiu, in rolul principal Sergiu , replica de efect: ,,Nu trageti domn' Semaca! Sunt eu, Gunoierul!''
Peisajul in sine e dezolant. Ca sa vad partea pozitiva pana si deseurile sunt un semn de civilizatie. Sunt dovada arheologica de necontestat ca aceste parti au fost locuite. Brendul de tara e triada: groapa, pet, punga de un leu. Aceste elemente sunt mai omniprezente decat prostia in asta tara, si jur ca de prostie nu ducem lipsa deloc.
Deci dupa euforia tampa genrerata de venirea primaverii constat ca tot in tinutul eternei ghene locuiesc.
Cred ca am descoperit principalul aport al capitalismului la peisajul patriei: munti de gunoaie multicolore.
Astept cu nerabdare prima transmie 3D de la Glina, regia Sergiu, scenariu Sergiu, in rolul principal Sergiu , replica de efect: ,,Nu trageti domn' Semaca! Sunt eu, Gunoierul!''
Abonați-vă la:
Postări (Atom)