Unul din tiranii cu care ne luptam zilnic este iluzia sperantei. Din acest dolce far niente se nasc deziluzile ce ulterior devin pietre de moara. Discutia la noi e deja pe terenul viitorului. Nu se foloseste deloc prezentul sau trecutul cand e vorba de realizari ci acelasi fatidic viitor. Noi vom, o sa... cat de des am auzit expresi plate de acest gen. De la munca la relatii sociale, suntem prizonierii unei increderi absurde in viitor. Si asta ajuta doar sa suportam si sa nu devenim vehementi si sa spunem clar: pana aici! Cat timp credem in ipoteza ca poate va fi altfel maine, nu cred ca avem decat o mica sansa, lasata in seama haosului, ca lucrurile sa intre pe un fagas normal. Noi mioriticii suntem prinsi de oaia turnatoare in registrul prostiei, si preferam nu actiunea ci reflexia.
Daca ar fi sa numesc un vinovat as alege Pandora. Mitul grecesc din pacate a fost interpretat gresit. Zeus a pus in cutia ce a devenit zestrea Pandorei TOATE NENOROCIRILE. Atunci cand cutia a fost deschisa acestea au iesit toate, mai putin speranta, care a ramas mereu alaturi de om. Speranta in nici un caz nu era diferita fata de restul continutului, si ea era tot o nenorocire, numai noi in balcanism o privam ca o binecuvantare.
sa fiu intr-o masura in acelasi ton cu tine voi folosi un banc.. care va suna ceva de genu intrebare retorica....Stiti care este cea mai mare curva a lumii?... SPERANTA pentru ca toata lumea traieste cu ea..... si nenorocirea nu e ca speram ci ca nu suntem realisti atunci cand o facem, nu e rau ca speram la un trai mai bun sau ca intr-o buna zi vom avea o familie , un camin sau un loc al nostru ci ca ne amagim sperand ca daca vom inchide ochii grijile, problemele, neajunsurile vor face puffff si ne vor da pace fara sa miscam un deget.
RăspundețiȘtergereSuper banc, e deja notat in memorie.
RăspundețiȘtergere