Poate că am greşit prea des. Nu poate, sigur. Nu cred însă să fi învăţat ceva din trecerea timpului. Nici nu ştiu ce să reţin din el.
A trecut peste mine amintirea, şi odată cu ea m-am schimbat. Vantul în sinea lui a adus încă un rid printre cele cu care oglinda deja s-a obişnuit. Necunoscuta care se vindea incepe să nu mai aibă cautare. Cred ca e timpul pentru sertare. Doar că nu mai ştiu în care dulap am ascus plăcerea de a asculta.
