vineri, 4 martie 2011

Romeo Montague si Julieta Capulet varinta de 3 paralele

La inceput a fost Cuvantul. Imediat dupa au aparut Monica si Iri.
Ce conteza ca situatia in Liban risca sa inflameze politica mondiala, ce importanta au masurile economice, , libertatile incalcate zilnic pe mapamond, foametea, incalzirea globala.
Fapte marunte. Noi care prin definitie suntem un popor de ganditori profunzi nu ne incurcam cu maruntisuri vremelnice. Perspectiva noastra de analiza a rezolvat deja toate aceste dileme ale umanitatii dar in egoismul nostru preferam sa lasam lumea sa fiarba.
Ca un popor framantat de intrebari metafizice, (vorbesc despre romani evident) nu putem sa nu fim prinsi in cea mai crunta dilema de la Bing Bang incoace: Ce se intampla cu Moni si Iri ?
Evident soarta universului sta in raspunsul la acesta dilema. Sunt aici forte ce lucreza si pe care numai un ochi antrenat inca de la Creatie ( Creatie cunoscuta printre neofiti sub titulatura Elodia) le poate percepe. Sa fie din nou o flacara violet ce ameninta sa inghita lumea. Sa fie oare acesta inceputul sfarsitului prezis de maiasi.
Daca a fost un moment in istoria umanitatii cand timpul trebuia sa stea in loc cu siguranta acesta este.
Tensiunea sincer ma ucide. Nu pot dormi nu pot manca nu pot decat sa astept deznodamantul.
Pacat de plaiul mioritc atat de populat de neanderthalieni pe care nimeni nu i-a anuntat ca sunt doar biete fosile.

Solicit imaginatie

Despre mocirla  nu discutam, acum vreau sa fiu uranian. Pentru o clipa uit ca sunt un taran blocat in mitul etern al mioritei. Soarela a erupt recent, si au aparut si imaginile inregistrate evident de NASA. Stiu ca 6 din 10 romani cred inca ca Terra este in centrul sistemului solar, imi pare rau sa ii dezamagesc dar se pare ca nu e chiar atat de simplu. Chestia generic numita Soare e centrul si este imens in comparatie cu planeta albastra pe care ne taram. In cazul in care nu era cunoscut saraca planeta oricum plange din cauza masei de prostie pe care trebuie sa o suporte. Si plansul nu e o simpla figura de stil in acest caz, dupa cum puteti auzi mai jos.

joi, 3 martie 2011

Marea ocean de amintiri in cripta din mine


Iubesc si urasc marea. Ador furtuna si valurile ce lovesc brutal tarmul golas. Singuratatea unui pescarus, adoratia in fata unui oglinzi in care imi reflect singuratatea si plaja pustie. Chip ravasit de Afrodita  in asteptare de ofrande. Urasc marea pentru ca exista, vesnica amintire a unei rapiri, caci stie sa curme prea brusc zborul lui Icar.

Reciclez prezervative folosite

Am fost agasat recent cu un subiect care imi provoaca repulsie: campanie contra avort.
Inteleg nevoia umana de reproducere in stilul iepure cu Duracel in caroserie dar de aici pana la a vrea de la fiecare imperechere un rezultat concret e cale cam lunga. Evident ca directia din care am fost apostrofat a fost una religioasa.
E PACAT, si asta e argumentul final si in viziunea ecumenicilor, un argument irefutabil.
Logica sau argumentatia e inutila, orice incercare de a plasa problema intr-un contex cultural pare pentru omul indoctrinat o gluma proasta.
Dar poate mai mult decat conceptia legata de avort, caci pana la urma exista libertatea de exprimare si o pot accepta, ma deranjeaza tupeul. Dupa cum spuneam eu pot sa accept un punct de vedere contrar conceptilor personle dar reciproca nu e valabila, ba mai mult esti catalogat instant un suflet destinat unei eternitati intr-un cazan caldut daca parerea ta nu corespunde canoanelor.
Pacat de frumusetea unor idei enuntate acum doua milenii de un om/fiu al lui Dumnezeu, pacat ca au fost lasate pe mana unor minti limitate care nu inteleg conceptele pe care isi bazeaza predicile fade.

miercuri, 2 martie 2011

PAGINĂ ÎMPIETRITĂ


Dupa cum am promis pagina Un volum de poezie, un minut de cultura a fost reactualizata cu o noua creatie cuprinsa in volumul Pagini. Poezia Pagina Impietrita poate fi regasita acum in posturile blogului.
   PAGINĂ ÎMPIETRITĂ
 
Ciprian.Nedelcu

Mi-a fost de-ajuns să te privesc atent…
eram statuie-naltă de ciment,
treceai pe lângă mine zi de zi,

Cu ochii-n jos, pe drumurile gri.

ţi-aş fi sărit în cale să te-aştept,
Dar nu puteam căci m-au turnat prea drept,
te-ndepărtai, mi-aş fi dorit să ţip
şi să mă nărui tot, să fiu nisip.

şi nu speram decât să calci mai rar…
şi-aşa mergând să mă priveşti măcar,
Dar tu treceai aşa cum treci mereu,
nu-nţelegeai nimic din statul meu.

nu mă vedeai, nici nu ştiai ce sunt
şi uneori credeam ca te-nspăimânt,
şi mă rugam, aşa bătut în cuie,
să fiu eu om sau să fii tu statuie.


Teza despre frunze si un bec ce arde stins

In lumina fada ce planeaza in ridul din iris se reflecta imaginea mea de taciturn uscat de lacrima ce ti-a secarat candva obrazul.
Adorm langa tine, inima la trap in ritm cu ceasul tau. Visez ca te-am cautat in labirint si Dedal inchidea in spatele meu firul si sabia lui Tezeu in cufarul minotaurului. Imi amintesc cu nostalgie cu noi, singuri in napasta iscata de fulgere. Ploua. Si tu credeai ca Dumnezeu vrea sa innece lumea. Construiam mental o arca si nu aveam loc decat noi. Stopii nu mai cad. Arca e mucegai pe un varf de amintire. Nu mai suntem noi de mult. Inca imi amintesc de ochii tai, dar le-am uitat culoarea. Ard prea intens. Sufla te rog in lumanare si vino in pat. Ceasul de mult nu mai scurge secunde inutile. Cad si levitez. Cred, inca mai cred...
Cenusa din urna: artera ce ne-a unit candva.

Dezvolt concepte in leasing

Caut in nori solutii pentru dezvolaterea de concepte si imi lipsesc concluzii pentru ca nu stiu sa comunic problemele cureste cu cerul ce nu mai vrea sa cada peste noi. Traiesc intre doage coleg de celula cu Diogene, si astept cucuta pentru ca am instigat la noi zei demosul. Daca as nega miscarea nu as crede ca maine pot sa vizez din nou la miscare. Definiv in gravura lui Goia e doar finalul din Nada. Astept cu nerabdare prima ploaie de primavara. Sper sa ma spele de pacate.

marți, 1 martie 2011

Sa fiu si eu galant de 1 martie.

Am incercat sa postez direct pe facebook, nu a mers. Evident e o conspiratie de 1 Martie nu poti sa zici nimic rau despre femei azi.Gata pana aici m-am saturat de la multi ani si martisoare. Modul meu de protest. Sa nu uitam despre ce vorbim domnii mei, putina consideratie si memorie.
 Semnat : Un taran

Blaga cantat incanta


Risipei se deda Florarul

 Lucian Blaga

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.


Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

Visand, intrezarim prin doruri –
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.
(din volumul "Poemele luminii")


Prostitutia ep 001 un intelectual plin de rasini si fara de substanta umflat de marketing

 Daca m-as imagina cartarescu(imi e lene sa apas shift+c), as scrie cam asa:
Vers in girofar pe noptiera,
Alunec spre apus printre masini de stors cerneala dintre pagini,
Capatul de ata de la marginea culoarului imi face cu ochiul,
becul meu ars nu mai lumineaza telefonul,
Dansez gol in ploaie.
Visez virgine acolo unde nu exista gauri.
Poate ca am fost putin rautacios.Nu mai conteaza. Daca m-as numi liiceanu(jur ca nu merge shift) as povesti subit:
Filosofie ca esenta a existentialitatii umane deriva din gnosticul abstract generat in causul creuzet al imagologiei relevate doar prin intelctual(adica eu). Credinta in cosubstantialitatea asidua deriva din aprofundarea temeiurilor apoliniace in detrimentul contextului de hybris dionisiac.
Daca as fi patapievici( asta e adverb nu?) as spune: liiceanu are in totalitate dreptate: cum a zis si Zeus: scoala produce tampiti.
Daca m-as uita la intelctualii de pe sticla as vedea prostitutie pentru SF SCAUN.
Dar din fericire nu sunt decat un inconsecvent mediocru care nu se uita la televizor.
Baiete, inca o suta si nota de rog!

Sa muncim de dragul muncii, internationala 1 a fanfaronilor

Munca innobilieaza omul si eu ma simt atat de nobil cand doar sangele albastru imi tine de foame incat nu mai pot de atata bine. Suntem injurati ca nu muncim performant noi mioriticii. Nu pot sa contrazic afirmatia respectiva, pana la urma patria lui Dorel e un loc in care melcul e considerat vitezoman. Dar ma deranjeaza ca si nivelul salarial la care prestam munca respectiva e la un standard de rahat autohton nu turcesc. Nu vorbesc neaparat de mine, am suficiente cunostinte in pozitii cheie in companii de renume care lucreza eficient pe un salariu de doi bani. In conditile de mai sus eu nu zic sa nu muncim eficient ci sa fim platiti ca atare. Trompetismul guvernantilor de comunitate de intretinuti de stat e cel putin abuziv. Din cate tinem minte suntem un fel de Atlas care sustine scaunele lor caldute acolo sus pe bolta. Deci sictir cu performanta si munca la romani, voi cand munciti eficient sa dati de stire ca noi sa nu mai emigram in masa.

luni, 28 februarie 2011

Sah la regina, mat la pion!

Somnul ma face sa devin uneori putin mai realist. Dorm sa evadez din realitatea cu gust de asfalt care ma izbeste mereu cu aceleasi replici in fata. Astept prea mult de la lumina de aceea caut raspunsuri numai pe intuneric. Sunt un adept al polemicii cordiale in jurul nimicului. Caut sa imi pierd vremea constient ca singura posibilitate de a oferii incarcatura valorica timpului e sa il irosesc pe nimicuri. Nu sper pentru ca nu am nevoie de prea multe dezamagiri. Regret mereu si spun constant ca nu regret nimic. Declarativ sunt un zeu, in oglinda ma simt pigmeu. Sunt un eter si nestatorinic visator. Inconsecventa e modul meu de a gandi, nu pot crede in fixism. Imi place lumea in care traiesc doar cand sunt singur, in rest sunt mizantrop pentru ca nu pot fi doar misogin si misandrin.
Iubesc cand mi se permite, mi se permite tot mai rar.
Nu cant nu stiu sa desenez dar imi place sa dorm pentru ca nu visez. Anormal la mine e restul, in rest sunt cel mai normal. Nu cred in nimic pentru ca nimicul e singurul care crede in mine. Traiesc pentru verbul a fi. Uit mereu sa am. Pana la urma eu aleg doar cuvinte,semnele de punctuatie sunt mereu puse de altii.
Astept sa cada cortina pentru replica de final. Pana acum am castigat, inca mai stiu sa zambesc.

Analfabetul cu permis auto, pentru ca meritam

Noi in transhumnata spre Occident ocolim prin Orient, ca de, drumul drept nu e mereu o solutie optima. Daca incurajam culura de tip manelistic din greu, am zis sa dam o sansa de reusita in viata si analfabetilor. Politia Romana, plina de intelepciunea proverbiala a zis: sa dam carnete de conducere analfabetilor. Asa ca avem un sofer ,,profesionist'' care conduce un tir pe drumurile patriei si care nu intelege semnele de circulatie. Stirea e reala si din nou nu mai socheaza cu nimic. Recent a fost un mare scandal cu acordarea de carnete de sofer pe baza de spaga in judetul Arges. Evident ca memoria noastra ne-a determiant sa stergem episodul cu buretele. Intre timp am aflat ca din sutele(probabil cateva sute bune) de carnete dobandite pe ocolite decat unul a fost retras.
Asa ca avem sute de soferi posibili analfabeti care zburda pe ogoare.
Din nou nimic socant in tara in care suntem atat de obisnuiti sa vedem chilotii la tv incat nimic nu  mai produce indignare.

duminică, 27 februarie 2011

Lectia de engleza, o singura lectie si stapaniti engleza la nivel conversational




Lumea devine din ce in ce mai simplista in exprimare. Pana la urma nu trebuie sa consideram acesta ,,evolutie'' a specie umane ca un fapt negativ. De ce sa ne complicam cu atat de multe cuvinte, sunt greu de retinut si in genere provoaca numai batai de cap.
USA care pe langa statutul de lider mondial este si tara cu cei mai multi cretini pe cap de locuitor(stati linistiti nici noi romanii nu stam foarte rau) a rezolvat problema adoptand un singur cuvant pe post de DEX. Din pacate noi inca nu am reusit aceasta performanta de incultura dar ne straduim.