sâmbătă, 12 februarie 2011

Da-mi un motiv sa pot sa cred ca visul nu se pierde atunci cand valul se ridica si realitatea apare la fel de cruda ca o gheara ce isi infige lama in carne. Motive ce nu apar pentru ca nu exista.
Cand se trage linia ramane doar oboseala de a fi dezamagit mereu.
Drumul fara de final , o naveta intre rai si iad. Uit mereu cat de mult pot sa ard in lumina lumanarii ce striveste aripile de fluture menit sa traiasca doar o zi.
Final. PUNCT. Din nou mai mor putin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu