luni, 18 aprilie 2011

Dispărut fără urmă

M-am întors din pribegia de o saptămână. Am sărbătorit un eveniment important: încă o demisie la activ în cariera mea de pierde- taie- frunză- vară.
Aşa că mă aplec puţin asupra conceptului de muncă la mioritici.
La noi pe aste meleaguri, din vremi ce sfidează timpul s-a păstrat conceptul de legare de glie, cu alte cuvinte robia. Singura măsură împotriva ei este bârfirea boierului, pe principiu ce lepădătură de om e, ce nas mare are, sau cum noaptea e la fel de înţeleaptă ca el. Evident că boierul a trecut şi el prin istorie şi a zis să se modernizeze atingând stadiul de fanariot.
Aşa că avem la Păturici ce ne lovesc cu muzica la maxim din trăsuri prea elegante pentru gropile patriei şi conturi grase ce se tot duc spre Fanar că de la noi de ce ar rămâne.
Şi cum să ne scuturam de jug când deja am ajuns la stadiul de animal de povară? Păi nu prea se poate, libertatea e mereu după un gard prea înalt, iar noi spirit de revolta nu am avut niciodată, tot ce ştim a realiza e surprins mai jos.
sursă imagine: http://iobagi.blogspot.com/2010/03/iobag-injurand.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu