vineri, 22 aprilie 2011

Despre nevoia de a respira

Acelaşi dor fară de care nu ştiu când sclipesc sau doar îmi pare că zâmbesc.
O clipă doar ce îmi spune că pană la orologiul de final toate secundele se adună să culeagă din roua buzelor tale
ceva ce eu nu am şi după care care doar adun petale în corole de lumini,
Tu, te rog să mă pui la zid, timid să tragi cu toate frunzele în mine,
Roua ce mi-a fost dată mărturie,
Talpa ta la ceas prea matinal pentru muritori,
Te caut mare,
Aştept să mă adormi sub ale tale valuri,
Când toate cântecele au acelaşi ton de amintire
îmi e dor de inima pe care am lăsat-o în paza unui pescaruş.
Pentru că nu exişti decât atunci când eu te descopăr...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu