Ofical sufăr de o depresie profundă. Imi e lehamite de univers. Cred că Cioran afirma că primavara este cel mai ucigător anotimp pentru că totul revine la viaţă, numai tu rămâi la fel de mort pe interior.
Poate că avea dreptate. Totul imi pare prea luminos, prea plin de energie şi vitalitate. Hormonii zburdă, toată lumea e cuprinsă de frenezia sărbătorilor, şi par prea preocupaţi afundaţi în roată rutinii zilnice de eterni sclavi.
Aşa că imi dau demisia de la doza infimă de umanitate rămasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu