Chemarea unei atmosfere

In ceasul rupt de pe perdeaua zilei se aduna sunetele ce vorbesc in soapte seci. Caut acelasi demisol in care cantecul vorbea suav despre savoarea unui crampei de piele arsa sub soare. Noaptea in care te ating imi scapa printre degetele obosite de atata ganduri. Astept de la tine acel minut in care sa pot sa spun ca am atins de picor divinul. Imi scapa tot mai des de sub privire cerul, adorm in el sub noaptea clipei in care te cantam, tacere. Mut ca o lebada astept macelarul sa imi cante prohodul, carnea mea vinul tau de impartasanie sec. Astept sa te ploua ca sa-mi dai aripile inapoi.