duminică, 3 aprilie 2011

Nu ! Om al cavernelor în căutare de rinoceri lânoşi .


Cum să fiu altceva decât un devorator de amintiri când ele dau atât de multă consistenţă existentei mele şi aşa efemere. Mă definesc din păcate prea mult prin iubirile trecutului decât prin senzaţile prezentului. Sunt ca un primitiv urmărit de blestemele divinităţii, sau cel puţin asa mă alint . Câte regrete legate de amintirea EI. Aş spune că eu exist pentru că la un moment am cunoscut-o, căci fără ea, EU singur nu m-aş putea definii. Şi tot ce vine după pierderea ei nu e decât o clipa ce se prelungeşte şi din care nu pot ieşi. Trăiesc captiv al unor sentimente pe care eu le-am generat, pentru care am luptat, în care am crezut sincer. Sunt deja prins în roata lor, atras spre centrul din care ele provin şi nu pot scapa. Fug spre sticla, fum, depărtari şi totul e zadarnic.  Amintirea e cu mine în toate acele momente. Zâmbesc pentru ca nu pot fi înţeles, nici nu vreau, ca să fiu sincer cu mine. Lumea mea e prinsă într-un trecut ce nu vrea să se repete.
Am vorbit despre idolii mei şi ai tăi, fără cuvinte pompoase, fără măşti, acelaşi bătrân inconsecvent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu