vineri, 8 aprilie 2011

Când dreptul la moarte nu stârneşte revoltă


Când e cazul de revoltă ne agităm ca nişte curci bete prin poiată. Oamenii speciali care ne guvernează din VOINŢĂ POPULRĂ au zis ca avem un sistem medical prea performant asa că mai restructuram din spitalele. Şi cum la noi reformă e un fel de dudă pe care nimeni nu o pricepe pentru că nu are nici cap nici picioare, din nou am cam dat cu stangu-n drept.
Scârboasă la acesta decizie în primul rând e faptul că ea vine ca o poruncă de la Înalta Portă în acest caz FMI. Adică un domn (jeffrey franks este cel care a băgat Argentina în faliment) nevotat de nimeni zice la poporul român: muriţi la porţile spitalelor închise !
Iar poporul în dorinţa lui sinceră de a fi cel mai penibilă şi supusă naţie din istorie tace şi înghite ca cea mai abjectă curvă de la colţ de stradă.
Decizia în sine mai are o doză de prostituţie strecurată între rânduri: închidem spitalele după culoare politică a zonei. Adică dacă ai ghinionul să fi dintr-o zonă colorată altfel decăt portocaliu, nasol amice!
Că există pe aceste plaiuri mioritice multe spitale care sunt un focar de infecţie nu pot nega. Că ele trebuiau închise e un aspect discutabil, dar în nici un caz nu închidem ceva fără sa avem soluţii de rezervă. Să transporţi un bolnav la sute de Km înseamnă să îi reduci şansele la viaţă. Şi parcă există o cărţulie numita Constituţie în care dreptul la viaţă (şi aşa mizeră) e garantat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu