marți, 18 ianuarie 2011

Viata-i greu si multa rau

Sunt in genere un vesnic posac, obsedat de ruptura din turul pantalonilor, care vrea de la viata stropul de culoare care sa-i confere acesteia gust.Din pacate pentru mine si ale mele papile gustative traiesc in rahat si sunt prea tanar sa inteleg nationalismul(bancul la sfarsitul postarii), dar incerc macar sa ma adaptez la starea de fapt. Ca sa raspund unei intrebari ce imi roade uneori gandurile: de ce nu devin migrator?
In primul rand recunosc ca sunt fascinat de romani. Nu cred sa mai existe persoane mai complexe din multe puncte de vedere, furnicarind pe continentele Terrei.Dar principalul argument, personal ce-i drept, e ca la nivel individual, singurul care exista in fapt, in spatiul Carpato-Danubiano- Pontic inca nu a ajuns in totalitate globalizarea.
Si daca este un lucru pe care il urasc mai abitir decat prostia atunci vorbim despre universalizarea ei.

Banc
Un vierme tata si fiu locuiau confortabil intr-o balega. Intr-o buna zi, tatal isi conduce fiul sa vada lumea.
Ajung ei la suprafata si fiul intreaba:
-Tata, dar ce este padurea asta verde, minunata care ne inconjoara?
-Fiule, acesta este iarba.
-Tata, dar ce este acoperisul albastru maret de deasupra?
-Fiule, acesta este cerul!
-Tata, dar daca lumea ce ne incojoara este atat de minunata de ce locuim noi in rahatul urat mirositor?
-Fiule, esti prea tanar sa intelegi nationalismul!

Un comentariu:

  1. :)) Unul dintre bancurile favorite!
    Si prosti oricum sunt peste tot... doar ca asa e omul, tre' sa fie nemultumit mereu! Nu zic ca acum nu exista motive, dar cred ca se pot gasi si lucruri frumoase si ca dracu' nu e chiar asa de negru.
    Daca ar fi sa urasc ceva foarte tare, urasc oamenii care regreta comunismul pentru ca atunci au dus-o bine! Nu ii urasc pt ca au dus-o bine, ci pentru ca le pare rau ca nu mai e si acum la fel!

    RăspundețiȘtergere