Am avut ocazia sa particip la un spectacol al filarmonicii din Ploiesti. Piesa centrala in jurul careia s-a axat programul a fost simfonia a V in do minor, opus 67 compusa de Ludwig van Beethoven.
Acum ca am depasit momentul de aroganta personala bazat pe principiul ce cult sunt eu ( evident doar o iluzie, am participat pentru ca am auzit ca se va da o bere gratis dupa spectacol, si oricum am dormit tot timpul pentru ca nu intelegeam nimic) am si eu o nelamurire existentiala legata de eveniment in sine.
Dupa cum era de asteptat sala era pe jumatate goala, sau cel putin asa sustine pesimistul din mine. Ca publicul a aplaudat aiurea in timpul spectacolului intrerupand simfonia, sa zicem ca era de entuziasm nu de necunostere, ca mai toti eram imbracati in blugi la deschidere de stagiune, pana la urma cine sunt eu sa judec moda, dar exista un aspect care imi depaseste posibilitea si asa limitata de intelegere. De ce jumatate din spectatori au plecat la jumatatea spectacolului asta chiar nu pot intelege sub nici o forma.
Pot sa accept multe manifestari de proasta crestere, pana la urma in nici un caz eu nu sunt un etalon ca sa stramb din nas justificat, dar sa parasesti sala de spectacol in grup organizat imi pare o dovada de NESIMTIRE.
Si din nou stau si ma intreb cum de sunt atat de prost incat de fiecare data ma mir la comportamentul celor din jur, se pare ca abilitatea mea de a ma adapta la mediul din jur este extrem de atrofiata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu