joi, 1 martie 2012

conexiuni - de ce un inconsecvent

Din ce in ce mai des ma privesc sub lupa si reies a fi un paradox: un inconsecvent idealist.
Imi place sa cred ca inteleptii se nasc sufocandu-se cu aer pe cand prostii se multumesc doar sa il respire. Realitatea pana la urma e amprenta in timp a unui prezent impregnant de majoritate cu valoare de adevar. Problema apare cand aceasta realitate este raportanta la  unitatiile de masura abosulte si neinfluentabile antropic si anume timp si spatiu. Ce se intampla cand analizam din acesta perspectiva realitatea. Constam ca valoarea ei este nula, un fapt matematic. Si atunci realitatea reprezentata ca teroare a majoritatii axate pe materialism este in fapt o realitate existenta in afara ei?
Caut pana ce? Poate ca doar incerc sa inteleg ceva mai mult sau poate ca ma lupt cu mori de vant. Stiu insa ca nu pot niciodata sa accept realitatea impusa cu pumnul de societatea in care traiesc. Eu nu cred in idei fixe caci nu sunt decat un inconsecvent ce pescuieste ganduri. Pana la urma daca dorintele noastre ar fi pesti am fugii spre barciile destinului sa ne aruncam navoadele in larg. Dar daca destinul nu e o mare ci un desert, daca tot ce suntem e doar praf ridicat de vant peste dune. Daca eu sunt decat o urma de pas in desert. Cred ca trebuie mai intai sa imi gasesc un drum fie spre miraj fie spre oaza. Prieten al meu vazut, daca toti orbii sunt orbi ce alte simturi ne lipsesc sa vedem daca nu sunt inconjuratii de o alta lume.
Cred ca o dorm acum, revin .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu