Clipa care moare in ceasul de veghe

Tot mai reci sunt clipele
Asteptarea la marginea unui abis,
credinta in neputinta de a uita,
Pana in clipa ce se repeta,
Lupa de final ,
Picior ars de fluture,
Tu ce imi erai candva doar un zambet pe fata,
incet te transformi ,
Si tot ce simt atunci cand parfumul tau atinge ploapele mele ,
e dorinta de a sterge cu buretele viata,
Credinta in idolul de piatra ce sparge
temelia templului meu , adorm la final ,
cum de fapt in somn e alinarea ,
in fapt clipa in clipa,
ma scurg,
zeama pe un perete,
astept,
te miros,
te simt,
trec peste,
pana la urma a umbla printre cadavrele sentimentelor mele e tot ce a mai ramas,
sunt un cimitir plin de amintiri,
tu inca o cruce la care ocazional aprind o lumina,
sfarstiul e doar un umar de care ocazional plang,
si ce,
raman la final acelasi eu vesnic
inconsecvent ros de molii.