Ben-Hur, un film vechi , din 59, o poveste care in imagini are viata. Fara efecte speciale, imagini 3D. Oare de ce ma impresioneaza atat de mult un film atat de vechi?
Poate ca istoricul diletant din mine are o aplecare spre trecut?
Poate ca imi plac povestile care spun mai multe povesti.
Sau poate ca refuz sa inghit tampeniile moderne. Poate, doar poate, am un creier. Pentru sarmanul meu creier si placerea lui azi am vazut o poveste.
Exista o stare omniprezenta: prostia! Azi pentru cateva clipe m-am dezis de Ea. Iertare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu