Romeo Montague si Julieta Capulet varinta de 3 paralele

La inceput a fost Cuvantul. Imediat dupa au aparut Monica si Iri.

Ce conteza ca situatia in Liban risca sa inflameze politica mondiala, ce importanta au masurile economice, , libertatile incalcate zilnic pe mapamond, foametea, incalzirea globala.

Fapte marunte. Noi care prin definitie suntem un popor de ganditori profunzi nu ne incurcam cu maruntisuri vremelnice. Perspectiva noastra de analiza a rezolvat deja toate aceste dileme ale umanitatii dar in egoismul nostru preferam sa lasam lumea sa fiarba.

Ca un popor framantat de intrebari metafizice, (vorbesc despre romani evident) nu putem sa nu fim prinsi in cea mai crunta dilema de la Bing Bang incoace: Ce se intampla cu Moni si Iri ?

Evident soarta universului sta in raspunsul la acesta dilema. Sunt aici forte ce lucreza si pe care numai un ochi antrenat inca de la Creatie ( Creatie cunoscuta printre neofiti sub titulatura Elodia) le poate percepe. Sa fie din nou o flacara violet ce ameninta sa inghita lumea. Sa fie oare acesta inceputul sfarsitului prezis de maiasi.

Daca a fost un moment in istoria umanitatii cand timpul trebuia sa stea in loc cu siguranta acesta este.

Tensiunea sincer ma ucide. Nu pot dormi nu pot manca nu pot decat sa astept deznodamantul.

Pacat de plaiul mioritc atat de populat de neanderthalieni pe care nimeni nu i-a anuntat ca sunt doar biete fosile.

Solicit imaginatie

Despre mocirla  nu discutam, acum vreau sa fiu uranian. Pentru o clipa uit ca sunt un taran blocat in mitul etern al mioritei. Soarela a erupt recent, si au aparut si imaginile inregistrate evident de NASA. Stiu ca 6 din 10 romani cred inca ca Terra este in centrul sistemului solar, imi pare rau sa ii dezamagesc dar se pare ca nu e chiar atat de simplu. Chestia generic numita Soare e centrul si este imens in comparatie cu planeta albastra pe care ne taram. In cazul in care nu era cunoscut saraca planeta oricum plange din cauza masei de prostie pe care trebuie sa o suporte. Si plansul nu e o simpla figura de stil in acest caz, dupa cum puteti auzi mai jos.

Marea ocean de amintiri in cripta din mine

Iubesc si urasc marea. Ador furtuna si valurile ce lovesc brutal tarmul golas. Singuratatea unui pescarus, adoratia in fata unui oglinzi in care imi reflect singuratatea si plaja pustie. Chip ravasit de Afrodita  in asteptare de ofrande. Urasc marea pentru ca exista, vesnica amintire a unei rapiri, caci stie sa curme prea brusc zborul lui Icar.

Reciclez prezervative folosite

Am fost agasat recent cu un subiect care imi provoaca repulsie: campanie contra avort.

Inteleg nevoia umana de reproducere in stilul iepure cu Duracel in caroserie dar de aici pana la a vrea de la fiecare imperechere un rezultat concret e cale cam lunga. Evident ca directia din care am fost apostrofat a fost una religioasa.

E PACAT, si asta e argumentul final si in viziunea ecumenicilor, un argument irefutabil.

Logica sau argumentatia e inutila, orice incercare de a plasa problema intr-un contex cultural pare pentru omul indoctrinat o gluma proasta.

Dar poate mai mult decat conceptia legata de avort, caci pana la urma exista libertatea de exprimare si o pot accepta, ma deranjeaza tupeul. Dupa cum spuneam eu pot sa accept un punct de vedere contrar conceptilor personle dar reciproca nu e valabila, ba mai mult esti catalogat instant un suflet destinat unei eternitati intr-un cazan caldut daca parerea ta nu corespunde canoanelor.

Pacat de frumusetea unor idei enuntate acum doua milenii de un om/fiu al lui Dumnezeu, pacat ca au fost lasate pe mana unor minti limitate care nu inteleg conceptele pe care isi bazeaza predicile fade.

PAGINĂ ÎMPIETRITĂ

Dupa cum am promis pagina Un volum de poezie, un minut de cultura a fost reactualizata cu o noua creatie cuprinsa in volumul Pagini. Poezia Pagina Impietrita poate fi regasita acum in posturile blogului.

   PAGINĂ ÎMPIETRITĂ

 
Ciprian.Nedelcu

Mi-a fost de-ajuns să te privesc atent…
eram statuie-naltă de ciment,
treceai pe lângă mine zi de zi,
Cu ochii-n jos, pe drumurile gri.

ţi-aş fi sărit în cale să te-aştept,
Dar nu puteam căci m-au turnat prea drept,
te-ndepărtai, mi-aş fi dorit să ţip
şi să mă nărui tot, să fiu nisip.

şi nu speram decât să calci mai rar…
şi-aşa mergând să mă priveşti măcar,
Dar tu treceai aşa cum treci mereu,
nu-nţelegeai nimic din statul meu.

nu mă vedeai, nici nu ştiai ce sunt
şi uneori credeam ca te-nspăimânt,
şi mă rugam, aşa bătut în cuie,
să fiu eu om sau să fii tu statuie.

Teza despre frunze si un bec ce arde stins

In lumina fada ce planeaza in ridul din iris se reflecta imaginea mea de taciturn uscat de lacrima ce ti-a secarat candva obrazul.

Adorm langa tine, inima la trap in ritm cu ceasul tau. Visez ca te-am cautat in labirint si Dedal inchidea in spatele meu firul si sabia lui Tezeu in cufarul minotaurului. Imi amintesc cu nostalgie cu noi, singuri in napasta iscata de fulgere. Ploua. Si tu credeai ca Dumnezeu vrea sa innece lumea. Construiam mental o arca si nu aveam loc decat noi. Stopii nu mai cad. Arca e mucegai pe un varf de amintire. Nu mai suntem noi de mult. Inca imi amintesc de ochii tai, dar le-am uitat culoarea. Ard prea intens. Sufla te rog in lumanare si vino in pat. Ceasul de mult nu mai scurge secunde inutile. Cad si levitez. Cred, inca mai cred...

Cenusa din urna: artera ce ne-a unit candva.

Dezvolt concepte in leasing

Caut in nori solutii pentru dezvolaterea de concepte si imi lipsesc concluzii pentru ca nu stiu sa comunic problemele cureste cu cerul ce nu mai vrea sa cada peste noi. Traiesc intre doage coleg de celula cu Diogene, si astept cucuta pentru ca am instigat la noi zei demosul. Daca as nega miscarea nu as crede ca maine pot sa vizez din nou la miscare. Definiv in gravura lui Goia e doar finalul din Nada. Astept cu nerabdare prima ploaie de primavara. Sper sa ma spele de pacate.