un pic de muzica.

Era glaciara nu vrea sa plece iar eu admir tastatura ce nu vrea sa scrie singura ,
asa ca ma oprescdin aberat si las loc muzicii..........

Drumul lui Icar spre Soare

Se naste un timp cand tot ce zboara spre cer e macinat de gravitatie. Artistul din om simte nevoia unei urechi infipte in asfalt pentru ca fara mirosul de beton incins parca viata nu mai are rost.
Drama umanitatii nu consta decat in saracia eu spirituala. Timpul si cunosterea nu pot inlocui atractia finala. Pana la urma doar ochiul ramane singurul liber sa delireze constant culori.

Mai credem oare ?

Mă opresc o secundă ca să mă întreb dacă mai credem în ceva.
Poza de mai jos surprinde România reală, nu fandoseli deontologice.
Mai are rost? Mai merită? Suntem prinşi in ograda unor vise în care doar mai credem fără ca ele sa aibă consistenţă.

,, Ferice de tine, bătrâne căci nu ai aflat încă în pădurea ta, că Dumnezeu a murit,,
Până la urmă credinţa există  în oameni, întrebarea e : mai există oare oameni ?

Cândva au existat.

Despre nevoia de a respira

Acelaşi dor fară de care nu ştiu când sclipesc sau doar îmi pare că zâmbesc.
O clipă doar ce îmi spune că pană la orologiul de final toate secundele se adună să culeagă din roua buzelor tale
ceva ce eu nu am şi după care care doar adun petale în corole de lumini,
Tu, te rog să mă pui la zid, timid să tragi cu toate frunzele în mine,
Roua ce mi-a fost dată mărturie,
Talpa ta la ceas prea matinal pentru muritori,
Te caut mare,
Aştept să mă adormi sub ale tale valuri,
Când toate cântecele au acelaşi ton de amintire
îmi e dor de inima pe care am lăsat-o în paza unui pescaruş.
Pentru că nu exişti decât atunci când eu te descopăr...

Citiat despre Ironie

De obicei nu folosesc citate pentru ca nu am memoria suficient de capabila incat sa le retina. Ocazional insa o insiruire de cuvinte se lipeste de neuron cu lanturi suficient de puternice incat sa ramana cu mine timp indelungat.

Versurile de mai jos apartin lui Victor Masek:

Haideti sa bem, totu-i degeaba,
prea multi cretini ne strica treaba,
prea multi afoni compun, azi, corul
la care-un surd e dirijorul

Haideti sa bem, degeaba-i plansul!
Vinul adanc ne soarba-ntransul.
Ca dintr-un put se vede cerul,
Tot mai departe, efemerul.

Si cand golit va fi paharul,
Cand aruncat de-acum e zarul
si chiar nimic nu se mai poate....
Votati! .... In unanimitate

Pentru doza mea de insomnie

 Imi place enorm la asta zona pontica eterna lamentare. Cred ca noi am inventat plansul de mila. Mai mult decat atat l-am dus pana la rangul de arta. Dar despre asta alta data, azi nu ma simt aplecat spre ce ma inconjoara, parca e un fel de mazga de la un timp. Azi ascult... 

Un neam prost, sau cum iubim cultura doar declarativ

Ma consider a fi un pasionat de muzica clasica. Asa ca atunci cand am vazut acest afis am fost incantat. Imi petrec mare parte din timp in  Ploiesti si acest concert este programat sa aiba loc pe data de 15 Martie in orasul sonda.Asa ca am stans inca 4 colegi de munca interesati de acest gen de manifestare culturala si am hotarat sa participam la evenimentul in cauza. Astazi trebuie sa achizitionam biletele. SURPRIZA!
Este posibil ca recitalul sa nu mai fie sustinut pentru ca exista doar 1 bilet vandut.
Avem un singur compozitor roman de talie mondiala. Si in acest an celebram 130 de ani de la nasterea lui.Comemoram artistul intr-o maniera civilizata, europena din toate punctele de vedere organizand un turneu national in cinstea lui. Am invitat nume cu rezonanta ale scenei mondiale sa concerteze in onoarea lui GEORGE ENESCU.
Pana la data concertului mai sunt decat 6 zile. Am vandut in Ploiesti, unul din cele mai mare orase ale tarii, decat UN BILET.
Pot sa afirm ca suntem un neam de inculti, de imbecili care nu isi apreciaza putinele valori international recunoscute. Mereu am fost asaltat de concepul tamp ca am fi un neam aparte dar ca in fapt televiziunile sunt cele care nu promoveaza cultura si se fac vinovate de lipsa de valori in societate romaneasca.
 Societatea asta romaneasca este  masa inerta care crede ca 2+2/2= 2. Atata stiinta zace in neurnonul obosit al romanului de rand.
Un moment de reculegere pentru ca nu mai exista minima doza de cultura.
Pentru ploiesteni, oameni simpli cu duhul un meritat: RUSINE !   

In cautarea unui timp pierdut in prea putine polemici cordiale.

Una din scrierile mele preferate pentru ideile cuprinse intre ganduri.

Un mare ,,if''  care ajunge pana la punctul de cotitura si domina perceptele ce imi poarta pasii printre frunze.
In lumea ce imi construieste peretii,  mereu e o lipsa de mortar. Dormi pana ma transform in caramida.
 

My Generation

You say Lady Gaga, I say The Who
You say Hannah Montana, I say The Rolling Stones
You say Owl City, I say Led Zeppelin
You say Jonas Brothers, I say The Beatles
You say Justin Bieber, I say Queen
You say Taylor Swift, I say The Doors
95% of teens these days listen to the same crappy pop over and over again..
Don't let the spirit of rock die

Solicit imaginatie

Despre mocirla  nu discutam, acum vreau sa fiu uranian. Pentru o clipa uit ca sunt un taran blocat in mitul etern al mioritei. Soarela a erupt recent, si au aparut si imaginile inregistrate evident de NASA. Stiu ca 6 din 10 romani cred inca ca Terra este in centrul sistemului solar, imi pare rau sa ii dezamagesc dar se pare ca nu e chiar atat de simplu. Chestia generic numita Soare e centrul si este imens in comparatie cu planeta albastra pe care ne taram. In cazul in care nu era cunoscut saraca planeta oricum plange din cauza masei de prostie pe care trebuie sa o suporte. Si plansul nu e o simpla figura de stil in acest caz, dupa cum puteti auzi mai jos.

Marea ocean de amintiri in cripta din mine

Iubesc si urasc marea. Ador furtuna si valurile ce lovesc brutal tarmul golas. Singuratatea unui pescarus, adoratia in fata unui oglinzi in care imi reflect singuratatea si plaja pustie. Chip ravasit de Afrodita  in asteptare de ofrande. Urasc marea pentru ca exista, vesnica amintire a unei rapiri, caci stie sa curme prea brusc zborul lui Icar.

Blaga cantat incanta

Risipei se deda Florarul

 Lucian Blaga

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.


Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

Visand, intrezarim prin doruri –
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.
(din volumul "Poemele luminii")

Prostitutia ep 001 un intelectual plin de rasini si fara de substanta umflat de marketing

 Daca m-as imagina cartarescu(imi e lene sa apas shift+c), as scrie cam asa:
Vers in girofar pe noptiera,
Alunec spre apus printre masini de stors cerneala dintre pagini,
Capatul de ata de la marginea culoarului imi face cu ochiul,
becul meu ars nu mai lumineaza telefonul,
Dansez gol in ploaie.
Visez virgine acolo unde nu exista gauri.
Poate ca am fost putin rautacios.Nu mai conteaza. Daca m-as numi liiceanu(jur ca nu merge shift) as povesti subit:
Filosofie ca esenta a existentialitatii umane deriva din gnosticul abstract generat in causul creuzet al imagologiei relevate doar prin intelctual(adica eu). Credinta in cosubstantialitatea asidua deriva din aprofundarea temeiurilor apoliniace in detrimentul contextului de hybris dionisiac.
Daca as fi patapievici( asta e adverb nu?) as spune: liiceanu are in totalitate dreptate: cum a zis si Zeus: scoala produce tampiti.
Daca m-as uita la intelctualii de pe sticla as vedea prostitutie pentru SF SCAUN.
Dar din fericire nu sunt decat un inconsecvent mediocru care nu se uita la televizor.
Baiete, inca o suta si nota de rog!

Opus 11 dintr-o clasica si romanticul de garda

La ce se rezuma oare o cultura? Stiu ca exista atat de multe definitii, a avut grija facultatea sa imi umple capul cu multe pareri ale unor morti celebri despre subiectul in cazul. Dar din postura mea de profan intrebarea are inca o doza de mister. Exista oare un spirit colectiv al unei natii si daca da poate fi el definit intr-o forma tangibila pentru uman. Cred ca ma incadrez in categoria romanticilor daca vad acesta expresie reflectata in muzica. Mereu am fost un invechit, pentru mine, daca e sa fiu intrebat: ce a Romania, ce inseamna ea, as putea raspunde doar prin sunetele de mai sus.

Mituri in drumul spre uitare.

Despre regrete numai de bine. Ma bantuie mereu impreuna cu fantoma Craciunului trecut. Din pacate nu pot repeta sincer refrenul melodiei de mai sus. Ca sa fiu onest nici nu imi doresc. Regretele dau poate un pic de sare existentei. Recunosc: regret atat de multe lucruri, dar la final de zi daca as fi intrebat: ce ai schimba la trecut, cu maxim de sinceritate raspunsul ar fi:  NIMIC.

Candva, odata cand exista folk

 O mica monstra de muzica....caci din pacate muzica a devenit aceea muza care in ziua de azi se preacurveste cel mai abitir. Supusa inculturii si lipsei de gust ea devine din ce in ce mai fada si aplecata spre comercial.

De mult negru

Voce inconfundabila, poezie magistrala mai lipseste pipa si sticla de vin.

Gunga Din

Cam asa suna limba engleza, pentru cei care nu au intalnit un englez sadea o sa fie un mic soc, dar nu asta e motivul acestei postari, ci poezie lui Kipling.

Come to the dark side we have cookies

Ce pot spune: Vizionare Placuta!

Parfum de timp pierdut

Si eu stiam ca sunt un chior