Don Juan si femeia

,, Am ajuns sufleteste, o ruina findca am visat la o  dragoste simulacru. M-am lamurit ca barbatii te dejamagesc la primul colt de strada daca au ocazia. Cel putin Don Juan nu e ipocrit. Nu promite nimic, in  afara de o noapte de dragoste. Si se tine de cuvant. Le face fericite pe victimele sale, dupa care dispare asa cum a venit.
.................................................
................................................
Don Juan nu a intrat niciodata intr-un tribunal. El n-a degradat ceea ce a iubit. Nu cunosc nici o femeie care sa fi dorit sa-i arunce cu ceva in cap. A plecat totdeauna inainte ca femeile sa se plictiseasca de el.
 ............................
............. .....................
Una ca mine, domnilor, ramane visatoare si dupa ce a trecut prin infern, asa dupa cum un idiot ramane idiot si dupa ce a trecut prin rai.''

Fragmente din Calomnii Mitologice , Octavian Paler.

Oare domnul Paler idealizeaza femeia, e oare ea un aparator al lui Don Juan sau mai degraba Don Juan este un instrument al urmaselor Evei?
Dintre cele doua genuri, eu vad femela ca find prin definitie pradatorul. Evident un pradator de exceptie pentru ca ea nu consuma energie pentru a se hrani. Ea este pradatorul suprem pentru ca prada doreste sa fie devorata, pentru ca prada face toate eforturile ca ea sa fie aleasa din multitudinea de prazi si se ofera cu dezimvoltura fel principal la festin.
Femeia alege mereu Ea si numai ea va detine controlul in relatie pentru ca noi ca niste prazi cuminti ce suntem incercam tot arsenalul pentru a parea comestibili.
Atunci ce e Don Juan? E si el tot o prada ? Din pacate destinul lui e mai tragic pentru ca nu ajunge niciodata sa fie devorat, caci trebuie sa recunoastem: pentru noi fericirea este tocmai oportunitatea de a fi ospat la masa zeitelor.

pentru ora in care vantul bate

Am mai ucis o clipa fara sa sufar de cel mai mic imbold de remuscare,
in jurul meu peretii se strang intr-o imbratisare,
aleg sa alerg in acelasi ritm constant de elipsa.
Candva o sa pot sa imi scriu recenzia....
Poate o sa pot sa spun ca am stiut macar sa traiasc ........
timpul e cel mai bun prieten al meu,
ma umple cu o doza de uman , ma face sa ma simt trecator si finit,
imi ador vremelnicia
ard intens atunci cand vreu sa luminez incaperea goala a sufletului meu,
tigara se stinge ,
cu ea si singura lumina din camera ,
raman din nou in bezna ,
sunt dotor cel putin o restanta la examenul care e ziua de maine,
va mai trece o zi fara sa iubesc,
poate ca macar invat sa fiu mai egoist,
am nevoie de un seminar de narcisism,
Eco unde esti tu a mea nimfa ............................................

Pana la urma in loc de punct las loc tragediei sa vorbeasca

Dementa, sau un alt cuvant pentru ce nu intelegem

Vizez si ce daca visez , oricum nu e decat un amarat de vis,

Poate cel putin o data ar fi indicat sa ma si trezesc.

Si daca trezirea nu duce la nimic,

daca visul e mai real decat ceea ce descoper atunci cand ma trezesc?

poate ca e timpul sa-mi fac un drum,

o ultima calatorie,

cine stie la final poate descoper ca tot ce am fost si sunt nu e decat un vis ...

conexiuni - de ce un inconsecvent

Din ce in ce mai des ma privesc sub lupa si reies a fi un paradox: un inconsecvent idealist.
Imi place sa cred ca inteleptii se nasc sufocandu-se cu aer pe cand prostii se multumesc doar sa il respire. Realitatea pana la urma e amprenta in timp a unui prezent impregnant de majoritate cu valoare de adevar. Problema apare cand aceasta realitate este raportanta la  unitatiile de masura abosulte si neinfluentabile antropic si anume timp si spatiu. Ce se intampla cand analizam din acesta perspectiva realitatea. Constam ca valoarea ei este nula, un fapt matematic. Si atunci realitatea reprezentata ca teroare a majoritatii axate pe materialism este in fapt o realitate existenta in afara ei?
Caut pana ce? Poate ca doar incerc sa inteleg ceva mai mult sau poate ca ma lupt cu mori de vant. Stiu insa ca nu pot niciodata sa accept realitatea impusa cu pumnul de societatea in care traiesc. Eu nu cred in idei fixe caci nu sunt decat un inconsecvent ce pescuieste ganduri. Pana la urma daca dorintele noastre ar fi pesti am fugii spre barciile destinului sa ne aruncam navoadele in larg. Dar daca destinul nu e o mare ci un desert, daca tot ce suntem e doar praf ridicat de vant peste dune. Daca eu sunt decat o urma de pas in desert. Cred ca trebuie mai intai sa imi gasesc un drum fie spre miraj fie spre oaza. Prieten al meu vazut, daca toti orbii sunt orbi ce alte simturi ne lipsesc sa vedem daca nu sunt inconjuratii de o alta lume.

Cred ca o dorm acum, revin .

Balada unui sunet orb

Cantecul de lebeda asterne la masa mea absurd de plina un preaplin. Gandesc in umbra unui fulg batut de vant. Astept sa nu fie cald, oare din primavara sufletului meu pot inflori irisi?
Cautarea e oboseala unui calator orbit de drum si mirajul de a nu te opri. Natura umana nu permite stationarea pentru ca noi suntem generatoare de prea mult agitatie. Sunt liber atunci cand invat timid sa privesc sunete oarbe. Ascult la marginea de eter a tarmului meu imaginile ce vin din spuma valurilor. Invat sa nu imi fie dor decat de dor. Creste usor in mine tensiuna.
Exist. Nu gandesc, doar simt , simt deci exist.

BOC catre Divinate : Ave Base, morituri te salutant!

Sursa imagine  http://www.mediashow.ro/336079

Se pare ca inaltimea ca si marimea nu mai conteaza. In ce luma cruda traim.
A murit Boc, traiasca nu Boc ci Basescu. Sa fie oare nu mai mult decat o punera in scena a unei replici celebre in care gloate disperata zbiara: Capul lui ,, BOC'' vrem si stapanirea scarbita de zgomotul taranimii se complace pentru ca sincer nu ii pasa. Oricum de pitici numai de bine, parca asa era zicala, cu toate ca se poate ca memoria sa imi joace feste.
Am tot ascultat din plictiseala cretinismele canalelor media. Strada, PIATA UNIVERSITATII e cea care a reusit aceasta victorie. ,,Merde'' cu ce vreti voi.
Boc a cazut pentru ca era un act obligatoriu intr-o tragedie numita generic istoria poporului mioritic.
A lasat ceva Boc in urma? Ca si cei pe care i-a precedat ca si cei care il vor urma Boc nu este decat o expresie  a unei clase politice maneliste care canta acelasi refren obosit poporului: Sa moara dusmanii mei sa am bani mai multi ca ei.
Singura  alinare este ca noi ne alegem din cand in cand hotii.

Pentru LIBERTATE. NU ACTA

SAY NO TO ACTA

Acesti retarzi numit generic guvernantii Romaniei au semnat ACTA.  Pericolul asupra conceptului libertate de expresie nu a fost niciodata mai mare INTERNETUL este libertatea de a exprimare ce nu trebuie niciodata cenzurata. 

 We are anonymous,
 We are legion,
 We do not forgive,
 We do not forget!


Rog toti cei care citesc acest post sa il transmita mai departe pe orice canal online ce le sta la dispozitie.

Anonymous - libertate dar nu si pentru catei.

Printr-un prieten am ajuns sa urmaresc actiunile unor extrem de intelegenti oameni. Cu ce se ocupa ei? Pasionati de teoria conspiratiei ataca la nivel informational pe oricine considera ei corupe libertatea  ONU , BURSA din NY , FBI sunt doar cateva din tintele atacate cu succes de acestia. Oricum mesajul lor pe care l-am postat si eu pe blog este extrem de interesant. Nu trebuie niciodata sa renuntam la dreptul de a fi liberi in exprimare pana la urma e singura farama de umanitate care chiar conteaza.

I have a prayer request.

A lady I've known forever. She's very sick. On top of that, she's being abused by those she's given everything for.
Untruths about her abound, and seem to come from all sides. Breaks my heart. Seems there's nothing I can do.
But maybe, if we join together, and pray for her. She's well over 200 years old, but way too young to die.
Her name is America... and I love her ~♥♥♥~

Drumul lui Icar spre Soare

Se naste un timp cand tot ce zboara spre cer e macinat de gravitatie. Artistul din om simte nevoia unei urechi infipte in asfalt pentru ca fara mirosul de beton incins parca viata nu mai are rost.
Drama umanitatii nu consta decat in saracia eu spirituala. Timpul si cunosterea nu pot inlocui atractia finala. Pana la urma doar ochiul ramane singurul liber sa delireze constant culori.

Ce ti-a picat la BAC ? Raspuns: Tot liceul

S-a demonstrant ceea ce era de demonstrat. Traiasca sistemul reformat de invatamant.
Conform ultimului BAC suntem pregatiti sa scoatem pe banda numai tampiti, dupa cum era si directiva de la Inalta Poarta.
Caragiale nu se intoarce in mormant, ci revine la originile ancestrale de ciobani ce-si dau cu barda-n cap, caci pana la urma suntem un popor de manelisti.
Pai de unde note peste 5 la limba si literatura romana cand nu se mai foloseste decat limbajul cifrat de mes
:-pb-)o:-):-&:-b, brb k nu dnd , lol cs, mj
Iar la mate, la dracu ca nu stim sa socotim decat in ,,ieuroiu'', si daca nu apare pe ,,goagle'' noi in plm de unde sa sutim.
Daca stau sa ma gandesc mai bine, la ce salariu are un profesor ce competente cenusii sa mai atraga invatamantul. Poate cele esuate si de nimeni intelese.
Pana la funeriu ne omora sub 50 %.

Noi iubim pantofarii

Noi suntem si sincer nu stiu cum de suntem.
 Dar trebuie sa admit un lucru ca si natie stim sa ne iubim sicer prostia, insa pana in punctul in care murim de foame. La dracu, suntem redundanti.
Nu prea fac eu politica de fel, dar m-am amuzat teribil la expunerea imagologica de mai jos. Asemanarea cu betivul satului in care locuiesc este izbitoare. Si istoria va tine minte : aproape un deceniu presedinte al Romaniei.
Ma intreb din vina cui? Un fleac, ne-am ciuruit. LOL

Am revenit în zona gri

Nu știu prea multe detalii despre mine, cum nici despre oameni nu pot afirma că am învățat prea multe. Din istorie însă concluzionez că sutem la fel de brutali ca atunci când prima maimuță și-a dezvoltat un deget opozabil si primul obiect pe care l-a apucat o fost o bătă pentru a obtine dominarea asupra mascului alpha.

Dacă e recompun un sunet, aș căuta să regăsesc liniștea. Nu mai suport poloarea fonică. Sunt orb nu surd, ce ironie!

Când dreptul la moarte nu stârneşte revoltă

Când e cazul de revoltă ne agităm ca nişte curci bete prin poiată. Oamenii speciali care ne guvernează din VOINŢĂ POPULRĂ au zis ca avem un sistem medical prea performant asa că mai restructuram din spitalele. Şi cum la noi reformă e un fel de dudă pe care nimeni nu o pricepe pentru că nu are nici cap nici picioare, din nou am cam dat cu stangu-n drept.

Scârboasă la acesta decizie în primul rând e faptul că ea vine ca o poruncă de la Înalta Portă în acest caz FMI. Adică un domn (jeffrey franks este cel care a băgat Argentina în faliment) nevotat de nimeni zice la poporul român: muriţi la porţile spitalelor închise !

Iar poporul în dorinţa lui sinceră de a fi cel mai penibilă şi supusă naţie din istorie tace şi înghite ca cea mai abjectă curvă de la colţ de stradă.

Decizia în sine mai are o doză de prostituţie strecurată între rânduri: închidem spitalele după culoare politică a zonei. Adică dacă ai ghinionul să fi dintr-o zonă colorată altfel decăt portocaliu, nasol amice!

Că există pe aceste plaiuri mioritice multe spitale care sunt un focar de infecţie nu pot nega. Că ele trebuiau închise e un aspect discutabil, dar în nici un caz nu închidem ceva fără sa avem soluţii de rezervă. Să transporţi un bolnav la sute de Km înseamnă să îi reduci şansele la viaţă. Şi parcă există o cărţulie numita Constituţie în care dreptul la viaţă (şi aşa mizeră) e garantat.

Acolo unde soarele răsare din apus

În clipa când se naşte oarbă starea de veghe a privitorului, se aşteaptă dezlegarea de păcate a publicului. În universul în care masca e regină să vorbim în cupluri binare  din multe puncte de vedere e o semi absurditate. Blocaşi în mentalalul occidental nu putem privi lumea în nuanţe ci mereu trebuie să definim realitatea in concepte simple, adaptate minţilor noastre fragile.

Sunt prins sub bolovanul lui Sisif încercând să destăinui gândului meu că de fapt,

Eu reptila ce foloseşte soarele pe post de inimă ador să fiu minţit şi că prefer la final de zi,

Atunci când trebuie să îmi dezleg  privirile să fiu adorat decât tratat cu sincerite.

Un adevăr major e tocmai infimul existenţial raportat la dimensiunile spaţiului sau ale timpului. La ce să servească oare un adevăr atât de brutal? Până la urmă existenţa se autogenerează, eu respir cu speranţa că minciuna:  eu sunt centrul universului, are un minim de veridicitate căpătat între sinapse.

Adorm la braţul tău,

Ascuns între crengile uscate ce îmi ţin loc de creştet.

 Şi tu şopteşti şi eu aud şi nu te cred dar

prefer mereu să îţi înclin balanţa înspre aripile mele întoarse.

De ce nu aş putea crede că nu există decât iluzile. Şi că hrana oferită de acestea este poate cea mai consistentă formă de întreţinere a spiritului.  Fără  adevărul cuprins între patimile unei iluzii nu aş fi decât o floare cu petale smulse.

Când eram să fiu în starea de a nu mai fi,

Speram să spun lumii secretele ascunse în cauşul palmei mele.

 Lumea  nu ascultă. Ploua, secretele se adunau, mâinile atingeau sub presiunea greutăţii pământul,

 nimeni nu dorea să îmi vadă secretele…

Lumea în esenţa ei trăieşte ritualul unui absurd cotidian. Trăind ne-am obişnuit cu peştera. Cei ce pleacă de langă foc pentru noi nu sunt decât nişte laşi.

 A vedea lumina prin ochii acestora  e o dezrădăcinare a unei esenţe de care suntem prea legaţi.

Molia mea dragă  ce rozi la baza adevărului meu,

Mai ai puţin din doza de rabdare ce nu doreşte decât să-ţi zugrăvească un tablou.

Adorm în  patul tău de vise rupte din esenţe,

în puful minciunii că eu exist prin ochii mei,

Când tot ce vreu să fiu e umbra,

Nascută vag din gândul meu.

Nu existam pentru că ocazional se întâmplă să gândim, respirăm pentru că există inerţie.

Un pusnic ar închide rugăciunea folosind amin.

Eu doar aştept o noua rugă câtre cer în catedrala tot mai pustie a sentimentelor născute din îmbinarea naturală  între real si imaginar.

Cu stangu-n dreptu

Despre fotbal numai de bine. Dar cum spiritele se inflameaza cand vorbim despre fotbal o sa incerc sa ma abtin in a fi rautacios.

Avem o nationala demna de comedia de trei parale. Strategia de joc este TURCA, toate mingile trec obligatoriu pe la coordonatorul de joc care este evident la noi: portarul. Atacule este briliant doar daca se joaca pe linie. Apararea este pe stilul bine cunoscut Giolgau, adica daca trece mingea omul nu mai are voie.

Avem atat de multe victorii incat o tinem din betie in betie.

Liderii de sus de la federatie sunt mai eterni decat dictatorii din tarile comuniste si selectia se face pe baza de favoritisme, ca de suntem in Romania.

Avem in grupa de calificare mai multe puncte decat Luxemburg, care are atatia fotbalisti inregistrati cati oameni inteligenti avem noi la guvernare.

Deci in concluzie recomand abstinenta in cazul meciurilor nationalei pentru cardiaci in rest doritorii de comendii ieftine sunt invitati sa urmareasca un spectacol pe cinste.

Miroase a prostie arsa.

Investim din greu ca indivizi in telefonul mobil care in fapt este o extensie a personalitatii noastre de manalisti axati doar pe imagine ca de, substanta lipseste cu desavarsire.

De cand a dat caldura pe langa ghiocei au aparut din nou in mijloacele de transport telefoane mobile, cu volumul la maxim  pe acelasi gen de muzica gretoasa de care nu mai scapam.

Urechile sunt asediate de acelasi ritm care imi antreneaza stomocul in arta de a nu regurgita instant.

In tot acest timp nu pot decat sa visez la fabrica mea de sapun.

Iarta-i Iancule ca nu stiu ce fac

Incep cu niste lamuriri.

Nu sunt xenofob, ba din contra detest sincer orice persona care prezinta astfel de porniri extrem de inguste care se pot incadra din punctul meu de vedere in categoria sunt atat de prost incat balele cand imi curg din gura formeaza un lac.

Saptamana trecuta se pare ca un roman de nationalitate maghiara a decis sa spanzure in cadrul unei manifestari publice manechinul unui simbol national AVRAM IANCU.

Gestul intra in categoria libertatii de exprimare. Daca dorim sa ne definim ca o societate in care libertatea exista trebuie sa intelegem ca nu trebuie neaparat sa aprobam o pozitie ci sa respectam dreptul personei de a se manifesta liber. Daca persona in cauza in actiunea ei incalca legile statului atunci autoritatile sunt cele care trebuie sa actioneze in conformitate cu spiritul legii.

Nu pot sa fiu niciodata in asentiment cu gestul acestui animal(aici e vorba de libertatea mea de expresie).

Ceea ce este revoltator este faptul ca bovina in cauza este un angajat al STATULUI ROMAN. El nu e un particular dezaxat , ci un reprezentat al Directiei Finantelor Publice ROMANE.

Deci automat acest nevertebrat trebuia demis sau macar suspendat. Faptul ca paramecii de la putere tolereaza un asemea comportament, faptul ca nu actioneaza la gestul unui angajat al poporului intrece orice scenariu fantastic.

In fapt singuri care au luat masuri concrete au fost hackerii autohtonii care au decis sa sparga blogul inlocuid posturile din interior cu un mesaj nationalist.

Atat. 

Deci, eu unde traiesc caci asta nu e tara cel mult un trib de babuini.

Concepte vechi in haine noi

Mai importanta e iluzia decat esenta, mereu. Asta prentru ca iluzia e cel mai usor de dobandit si intretinut. Poate chiar are si o doza de puritate suplimentara..

Ne hranim visele, ne faurim viziunea, ne generam planuri totul pornind de la iluzie.

Azi ma declar un fan al acesteia. Imi place iluzia de primvara, de schimbare, de lumea noua pe care o captez si prin care ma redefinesc. Traiesc in soapta conceptului ca poate.

Acest poate al meu bazat pe nimic imi confera suportabilitatea existentei. Rezist cat timp sunt indoctrinat ca ceva se va schimba cu lumea care ma inconjoara.

Nu pot spune ca nu sunt constient de iluzie, as vrea sa nu fiu, dar nu pot in totalitate sa devin un fanatic al ei. Pot insa trai pe moment in lumea ei, astept insa mereu ca bula de aer sa crape. Sabia lui Damocles in lumea idilica in care e posibila puritatea, doar aici.

Cat de usor ne construim peretii custii din minciunii. Si daca.....

Sa punem suruburi la centrala.

De cand cu evenimentele din Japonia, pe meleagurile mirotice, s-a pus in discutie siguranta natiunii in caz de potop. Cu stupoare a existat constatarea ca elementele de siguranta de la centrala de la Cernavoda sunt furnizate de o firma de apartament care distribuie fonduri la partidele politice cu drag si spor.

Acum sa afirm ca democratia romana nu a fost in stare nici macar sa dea cu var sudoarea comunista exista posibilitatea sa fiu injurat. Dar nu ma refer la doctrine aici, ci pur si simplu la viteza de melc in care ne dezvoltam ca infrastructura. Daca Libia se incordeaza putin, dupa terminarea actualului conflict in cel putin doi ani are toate sansele sa ne depaseasca. Sa ne amintim cum radeam de castravetii de peste Dunare si acum bulgarii se descurca mult mai bine decat noi.

Si nu e clasa politica singura vinovata ci mentalitatea noastra orientata ca viziunea peste gard la capra vecinului cand la noi in ograda pute a muntii de mizerie.